Î. Datele statistice pentru următorii indicatori “Creanţe restante şi îndoielnice /Total active”, „Credite restante şi îndoielnice /Total portofoliu credite”, “Creanţe restante şi îndoielnice/Total datorii” sunt publicate doar până la sfârşitul anului 2011. De ce? Au fost înlocuiţi cu alţi indicatori?

R. Începând cu 1 ianuarie 2012, odată cu trecerea la noul cadru de reglementare, respectiv implementarea Standardelor Internaţionale de Raportare Financiară (IFRS), indicatorii menţionaţi mai sus, care făceau parte din setul de indicatori folosiţi de regulă pentru informarea publicului, nu mai sunt calculaţi. În aceste condiţii, evaluarea calităţii activelor s-a realizat cu ajutorul unor noi indicatori de analiză care au suferit pe parcursul anului 2012 un proces de testare şi calibrare a formulelor de calcul:

1. Creanţe depreciate ale clientelei nebancare (valoare netă)/ Total portofoliu de credite aferente clientelei nebancare (valoare netă)
2. Creanţe depreciate ale clientelei nebancare (valoare netă) / Total active (valoare netă)
3. Creanţe depreciate ale clientelei nebancare (valoare netă) / Total datorii

Î. Care sunt principalele diferenţe intre cele două metodologii privind evaluarea calitatii activelor care au stat la baza calculului acestor indicatori?

R. Principalele diferenţe metodologice rezultă din deosebirile existente între reglementarea conformă cu directivele europene şi reglementarea conformă cu IFRS şi anume:

1. gruparea diferită a posturilor de activ şi pasiv;
2. restructurarea conturilor de “creanţe restante” şi „creanţe îndoielnice” în „creanţe restante nedepreciate” şi respectiv „creanţe depreciate”;
3. introducerea obligatorie a metodei ratei efective a dobânzii în cazul aplicării IFRS (anterior fiind opţională, alături de metoda liniară) pentru eşalonarea sumelor aferente randamentului efectiv al unui instrument financiar, cu impact asupra elementelor de activ;
4. introducerea unor conturi noi reprezentând „sume de amortizat” pentru reflectarea acelor sume, altele decât dobânzile, care sunt avute în vedere în calculul ratei efective a dobânzii (cum ar fi comisioanele încasate);
5. repunerea în bilanţ a sumelor reprezentând „Creanţe scoase din activ, urmărite în continuare” şi „Debitori din penalităţi pretinse” înregistrate extrabilanţier (cu constituirea corespunzătoare a ajustărilor pentru pierderi din depreciere şi păstrarea în bilanţ până respectivele active nu vor mai produce beneficii viitoare).

Î. Care este diferenţa între „creanţele restante” şi „creanţele îndoielnice” pe de-o parte şi “creanţele restante nedepreciate” respectiv „creanţe depreciate”, pe de altă parte?

R. Cerinţele de prezentare IFRS au impus restructurarea conturilor de creanţe restante şi creanţe îndoielnice în creanţe restante nedepreciate şi respectiv creanţe depreciate.

Astfel, în timp ce „creanţele restante”cuprindeau, potrivit reglementărilor contabile anterioare, doar sumele nerambursate la scadenţă, restul creditului rămânând evidenţiat în conturile curente, în conformitate cu regulile IFRS actioneaza principiul contaminarii, respectiv se consideră restantă valoarea creditului de rambursat (principal, dobânzi, sume de amortizat).

În cazul “creanţelor îndoielnice”, conţinutul acestora se referea la creanţele în litigiu, în timp ce potrivit IFRS, a apărut noţiunea de „creanţe depreciate”, reprezentând active pentru care există un indiciu de depreciere (evenimente generatoare de pierderi, cum ar fi creşterea ratei şomajului în aria geografică a debitorilor, o scădere a preţurilor proprietăţilor imobiliare pentru ipoteci, o scădere cuantificabilă în viitoarele fluxuri de trezorerie estimate etc.) şi în cadrul cărora se regăsesc creanţe care nu întregistrează încă restanţe sau nu se află în litigiu.

Î. Sunt aceşti indicatori de evaluare a calităţii activelor comparabili cu cei publicaţi anterior adoptării standardelor IFRS?

R. Întrucât introducerea reglementărilor corespunzătoare IFRS a condus la operarea unor modificări semnificative de ordin metodologic asupra indicatorilor de evaluare a calităţii activelor, datele aferente celor două seturi de indicatori nu sunt comparabile.