Comunicat de presă


Ne despărţim de ultimul mare economist ce a acoperit întregul secol XX, profesorul Costin Kiriţescu

16.12.2002

Adio, Profesore Costin Kiriţescu!

A fost supranumit „Profesorul de monedă”. Pentru că, dăruindu-şi o mare parte a vieţii, cea mai mare, studiului monedei, a scris lucrări monumentale. Dar şi pentru că generaţii de specialişti, din bănci, din mediile financiare, din cercetare şi din învăţământ, au deprins de la Profesor sunetul curat al perfecţiunii în teoria şi practica monetară.

Acum, Profesorul nu mai este. Ne-a rămas Opera, ce-i conferă un loc de drept în veşnicie între titanii culturii româneşti. Va fi înmormântat astăzi la Bellu.

În mai 2003, Profesorul Costin C. Kiriţescu ar fi împlinit 95 de ani. Într-o carte de memorii nota: „Soarta a vrut să mă nasc pe undeva, pe la începutul secolului XX, şi să parcurg suişurile şi coborâşurile acestui secol până - cel puţin aşa am de gând - cât mai aproape de sfârşitul lui şi al mileniului doi”. Dumnezeu i-a dăruit mai mult. Profesorul a părăsit lumea muritorilor în secolul XXI. După o viaţă trăită cu fruntea sus. Frunte pe care i-au fost puşi nu numai lauri, ci şi spini.

Omul Kiriţescu a trecut prin umilinţe şi nedreptăţi fără ca lumina din suflet să-i dispară. A avut patru stâlpi de susţinere: educaţia primită într-o familie de cărturari; fondul moral cu care l-a înzestrat Dumnezeu; formaţia umanistă (pe lângă studiile de Drept şi de Economie, s-a distins şi printre absolvenţii eminenţi ai Conservatorului de Muzică din Bucureşti - clasa de vioară); calda şi necontenita încurajare a soţiei.

Bancherul Kiriţescu – un „bancher fără bani”, cum singur s-a definit, cu uşoară ironie – a bătut la porţile profesiei în 1934. Proaspăt doctor al Universităţii din Berlin, şi-a încercat norocul la Banca Naţională, convins fiind că va fi primit imediat. N-a fost să fie aşa. Abia după doi ani a fost angajat la BNR, unde a desfăşurat o activitate de excepţie. În 1952 a fost însă izgonit de aici, fiind acuzat de... deviaţionism de dreapta. Gest cumplit de nedrept şi absurd totodată. Trimis la „munca de jos”, a fost mai întâi pontator, apoi şef de serviciu în planificare. Într-o vreme când începea să se conştientizeze cât de greu este fără oameni de înălţimea Profesorului, a fost readus „sus”, la Banca Naţională şi la Ministerul Finanţelor. Şi a urcat iarăşi, până la poziţia de artizan al relaţiilor României cu Fondul Monetar Internaţional, în anii grei de dinainte de 1989.

După decembrie ’89, încă din primii ani ai noii istorii, a făcut parte din Consiliul de Administraţie al BNR. În România de astăzi, puţine instituţii au avut privilegiul de a avea o punte solidă peste decenii, o legătură între anii interbelici şi anii pe care-i trăim acum, de tranziţie la economia de piaţă. În aceste vremuri de mari schimbări, de decizii cardinale în politica monetară, a fost o binefacere că am putut simţi aproape umărul unui om cu statura ştiinţifică, cu echilibrul şi cu înţelepciunea Profesorului Kiriţescu.

Savantul Kiriţescu a scris peste 400 de studii, apărute în edituri româneşti şi străine, între care „Geneza monedei”, „Inflaţia”, „Câteva probleme în legătură cu noile devalorizări”, „Aspecte ale problemei monetare contemporane”, „Relaţiile valutar-financiare internaţionale”, „Un secol de frământări monetare”, „Idei contemporane în acţiune”, „Moneda. Mică enciclopedie”, plus capodopera „Sistemul bănesc al leului şi precursorii lui”, volumele I, II şi III – o istorie a antecedentelor, a genezei şi a funcţionării sistemului monetar al României până în zilele noastre; o mare Operă de cercetare economică, scrisă de un mare Profesor.

Profesorul Kiriţescu a dat strălucire unor catedre la Faculatatea de Drept şi la Academia de Studii Economice. A fost un ilustru îndrumător pentru nenumărate promoţii de studenţi şi de doctoranzi. A conferenţiat la mai multe institute şi universităţi din străinătate. În anii ’70–’80, a participat, din partea Ministerului Finanţelor şi a Băncii Naţionale, la sesiunile anuale ale Fondului Monetar Internaţional şi Băncii Mondiale, făcând parte din delegaţiile oficiale ale României şi a avut un rol activ în cadrul Comitetului Interimar al FMI.

Dupã 1989 i s-au deschis şi porţile Academiei Române. Într-un timp dominat de explozii inflaţioniste, în care s-au impus decizii de o uriaşă responsabilitate privind cursul leului în raport cu dolarul, rata dobânzilor, dar şi într-o etapă de mari transformări revoluţionare, ilustrate de descentralizarea sistemului bancar, constituirea şi dezvoltarea pieţelor monetară şi valutară, formarea dreptului bancar, s-a dovedit a fi de bun augur, nu numai pentru Banca Naţională, ci şi pentru ţară, proeminenta participare a Profesorului Kiriţescu la direcţionarea politicii monetare.

Profesorul Kiriţescu ne-a lăsat moştenire un crez. A scris cu convingere: „Istoria economică ne arată că popoare aflate într-un grad superior de civilizaţie au avut de făcut faţă unor inflaţii catastrofale. Apoi s-au redresat, continuîndu-şi mersul ascendent”.

De la Profesor ne rămâne Opera, prin care s-a exprimat cel mai bine pe sine. Ne rămân toate acele lucrări ce au meritul, acum, la începutul veacului XXI, de a fi la fel de actuale ca în anii interbelici, când a scris „Geneza monedei”, ori ca în anii de după război, când a scris capodopera „Sistemul bănesc al leului şi precursorii lui”.

Oamenii, chiar şi cei mari, se nasc şi mor. Operele mari, însă, nu mor niciodată.

Profesorul Kiriţescu va rămâne veşnic în memoria generaţiilor de azi şi de mâine printr-o Operă Nemuritoare.