Discurs susținut cu ocazia împlinirii unui secol de la ceremonia încoronării Regelui Ferdinand I și a Reginei Maria ca suverani ai României Mari

Mugur Isărescu, Guvernatorul BNR




Majestatea Voastră,
Alteța Voastră Regală,
Distins auditoriu,

Avem privilegiul să celebrăm și la Banca Națională împlinirea unui secol de la ceremonia încoronării Regelui Ferdinand I și a Reginei Maria ca suverani ai României Mari. Găzduirea astăzi a acestui eveniment-simbol constituie o confirmare a unei benefice continuități.

Tot în acest loc am evocat împlinirea a 150 de ani de la nașterea Regelui Ferdinand I. Și tot aici Regele Mihai I al României - singurul dintre șefii de stat cu roluri decisive în finalizarea celui de-al doilea război, ce mai era atunci în viață - a fost sărbătorit la împlinirea venerabilei vârste de 90 de ani. Iar în urmă cu un an ne-am reunit pentru a-i cinsti memoria. O dovadă certă a legăturilor durabile între Casa Regală și Banca Națională, a căror consolidare o datorăm contribuției Majestății Sale Regele Mihai I.

Sunt onorat că, dând expresie acestor legături tradiționale, la ceremonia de astăzi ne sunt oaspeți Majestatea Sa Margareta, Custodele Coroanei, și Alteța Sa Regală Principele Radu. Sunt, de asemenea, de față reprezentanți de seamă ai Casei Regale, împreună cu ceilalți invitați a căror prezență ne onorează.

Am gândit un ceremonial în sens larg, așa cum de altfel am cinstiti toate evenimentele istorice legate de Dinastia regală a României, începând cu întemeietorul acestei dinastii, Regele Carol I. Toate marile evenimente legate de regii României au fost evocate de Banca Națională a României în semnificative emisiuni numismatice. Nu am făcut excepție nici de această dată.

Lansăm astăzi două monede jubiliare dedicate Încoronării de la Alba Iulia: o piesă numismatică din aur, având valoarea nominală de 500 lei, de 31,103 g, și una din argint, cu valoarea nominală de 10 lei, având aceeași greutate. Ambele monede au reproduse pe avers o imagine de epocă a Catedralei Încoronării din Alba Iulia, inscripția în arc de cerc Romania, stema, valoarea nominală de 500 de lei și anul emisiunii - 2022. Pe revers sunt prezente portretele și semnăturile suveranilor, însoțite de două inscripții: este vorba despre Încoronarea de la Alba Iulia, figurată în arc de cerc, și de 100 de ani, o inscripție latentă, ceea ce reprezintă o premieră tehnologică pentru emisiunile noastre numismatice.

Tot astăzi, Muzeul BNR, în colaborare cu partenerii noștri, Muzeul Național de Istorie a României, Muzeul Militar Național Regele Ferdinand I, Muzeul Național Peleș, Arhivele Naționale ale României și Casa Memorială Costin Petrescu, vernisează expoziția dedicată Încoronării de la Alba Iulia, expoziție organizată sub Înaltul Patronaj al Majestății Sale Margareta, custodele Coroanei Române. Totodată avem și fericitul prilej de a găzdui lansarea albumului dedicat încoronării, editat de Arhivele Naționale ale României. La finalul întâlnirii noastre, fiecare dintre dumneavoastră va primi un exemplar din această lucrare.

Vă rog să-mi îngăduiți să le mulțumesc încă o dată partenerilor noștri, care ne-au pus la dispoziție piese excepționale pentru a fi aduse la cunoștința publicului, cea mai importantă fiind, fără discuție, Coroana de oțel a regilor României.


Doamnelor și domnilor,

Încoronarea de la Alba Iulia, de acum o sută de ani, a marcat în mod simbolic, atât la nivel instituţional, cât şi în mentalul colectiv, încheierea procesului de realizare a statului român unitar. După marile încercări prin care ţara trecuse în timpul Primului Război Mondial, serbările încoronării veneau nu doar să consfinţească noua realitate politică şi teritorială a statului, ci şi să întărească legăturile, devenite indestructibile, între popor şi suveranii săi.

Regele Ferdinand și Regina Maria au fost făuritori de istorie. O istorie pe care au înfruntat-o cu demnitatea și curajul de care doar marile personalități sunt capabile. O istorie la care ne raportăm de atunci ca națiune întregită. Preluând tronul României în momentele de cumpănă ale anului 1914, Regele Ferdinand declara că era hotărât, ca un bun român, să închine țării o muncă fără preget. În anul 1916, învingându-se pe sine, așa cum avea să mărturisească, a alăturat țara puterilor Antantei pentru îndeplinirea idealului național. A avut-o în permanență alături pe soția sa, Regina Maria, cea care fără răgaz a străbătut frontul, a alinat suferințele răniților și s-a luptat mai apoi, de la egal la egal, cu marii bărbați de stat ai lumii, pentru ca României să i se recunoască la Conferința de pace de la Paris drepturile dobândite pe câmpul de luptă și ca urmare a voinței liber exprimate a românilor din provinciile istorice care au decis unirea cu Vechiul Regat.

Țara le-a arătat în mod public recunoștința în anul 1922, cu prilejul ceremoniilor Încoronării. Chestiunea organizării unei ceremonii de încoronare a regilor României a fost adusă în discuţie la puţin timp după realizarea actului de la 1 Decembrie 1918, dar o serie de factori au făcut ca aceasta să fie amânată și să fie organizat abia în toamna lui 1922.

În vederea pregătirii solemnităților, în vara anului 1920 a fost constituită o comisie din rândul căreia au făcut parte nume sonore ale vieţii politice şi culturale, dacă ar fi să îi citez aici doar pe generalul Constantin Coandă, Nicolae Titulescu, Octavian Goga, Nicolae Iorga, Alexandru Lapedatu, George Enescu, Costin Petrescu, Arthur Verona, Ion Jalea, Petre Antonescu, Anghel Saligny, mitropolitul-primat Miron Cristea etc. În toamna aceluiași an s-a stabilit ca ceremonia încoronării să se desfășoare la Alba Iulia, urmând ca apoi să aibă loc şi o sărbătoare naţională la Bucureşti.

Opţiunea pentru oraşul din inima Ardealului nu era, desigur, întâmplătoare. Intrarea lui Mihai Viteazul în Alba Iulia a fost urmată de acțiunea fulgerătoare în Moldova, astfel încât el s-a putut intitula la 1600, la Alba, domn al Ţării Româneşti, al Ardealului şi a toată ţara Moldovei, consfințind astfel prima unire a tuturor românilor. Trei secole mai târziu, în 1918, participanţii la Marea Adunare Naţională proclamaseră, tot aici, la Alba, unirea Transilvaniei, Banatului, Crişanei şi Maramureşului cu Regatul României, pecetluind astfel crearea României Mari.

Organizarea ceremoniilor dedicate încoronării a reprezentat și prilejul de modernizare urbanistică a orașului transilvănean, unde, în mai puțin de un an și jumătate a fost edificată catedrala ortodoxă și a fost amenajată o stație de cale ferată cu 20 de linii! La rândul său, Bucureștiul datorează momentului încoronării edificarea Arcului de Triumf.

Încoronarea Regelui Ferdinand și a Reginei Maria nu a fost un ceremonial oarecare, ci unul de o însemnătate istorică pentru prezentul și viitorul României. La 10 mai 1877 s-a proclamat independența; la 10 mai 1881, România a devenit regat. Fapt ce a însemnat, în epocă, repoziționarea țării față de marile puteri, creșterea prestigiului internațional al statului român. În octombrie 1922, la Albă Iulia, acest prestigiu trebuia să fie întărit. Nu întâmplător Regele Ferdinand a optat pentru coroana pe care o purtase și regele Carol I, confecționată din oțelul unui tun otoman capturat la Plevna în 1877. La semnificația coroanei de oțel apelase Vasile Alecsandri când a scris versurile Imnului Regal :”O! Doamne Sfinte/ Ceresc Părinte/ Susține cu a Ta mână/ Coroana Română”. Iar George Coșbuc vedea în substanța de oțel a Coroanei Regale ‘vrednicia neamului românesc și trăinicia ființei noastre”.

Regina Maria a dorit să aibă propria coroană. Având ca sursă de inspiraţie, cel mai probabil, coroana doamnei Despina Miliţa, soţia voievodului Neagoe Basarab, coroana reginei a fost proiectată de pictorul Costin Petrescu, care a lucrat direct cu suverana la desăvârșirea conceptului.

Realizată din aur provenit din minele Transilvaniei şi împodobită cu pietre preţioase şi semipreţioase, coroana este opera casei Falize Frères din Paris. În expoziția noastră puteți admira o copie holografică a ei, originalul fiind expus, împreună cu sceptrul și mantiile regale, la Muzeul Național Peleș până în luna mai a anului viitor. Coroanei Reginei Maria i-a fost dedicată o monedă din seria Istoria aurului, pe care BNR a emis-o în anul 2015.

Sceptrul regal a fost realizat, în anul 1920, la sugestia reginei. Având forma unui buzdugan medieval, acesta a fost proiectat de același Costin Petrescu şi executat din aur, argint email, perle şi rubine de Casa René Boivin din Paris. În muzeu veți putea vedea proiectul sceptrului, pus la dispoziție cu mare amabilitate de nepotul pictorului, domnul Dan Costin Petrescu, alături de reproducerea sa holografică. Ca și în cazul coroanei Reginei Maria, și sceptrul regal a fost subiectul unei emisiuni jubiliare în anul 2016.

Concepute de acelaşi Costin Petrescu, mantiile regale, adevărate opere de artă, au fost realizate la ateliere din ţară (la Azilul Elena Doamna, respectiv la Şcoala de sericicultură şi ţesătorie, ambele din Bucureşti), având unele elemente create în ateliere din Franţa. În medalioanele brodate care le împodobesc sunt redate, în mod simbolic, însemnele heraldice ale tuturor provinciilor României Mari.

În dimineaţa zilei de duminică, 15 octombrie 1922, trenul regal a ajuns la Alba Iulia. Suveranii, întâmpinaţi de membrii guvernului, de preşedinţii celor două camere ale Parlamentului şi de mai mulţi invitaţi străini, s-au îndreptat spre Catedrala Încoronării unde îi aştepta o mulţime de 30.000 de oameni. După Te Deum-ul oficiat în interiorul catedralei, regele şi regina au ieşit în afara lăcaşului de cult, pe un podium special amenajat, unde s-a desfăşurat ceremonia încoronării. Coroanele, sfinţite împreună cu sceptrul în preziua încoronării, au fost aduse de Mihail Pherekyde, preşedintele Senatului (coroana regelui) şi de Mihail Orleanu, preşedintele Adunării Deputaţilor (coroana reginei).

Regele Ferdinand şi-a aşezat singur coroana pe cap şi a încoronat-o apoi pe soţia sa, îngenunchiată. Încoronarea a fost imediat urmată de o scurtă cuvântare a regelui, marcată de uralele participanţilor, dar și de 101 salve de tun.

În proclamația către țară suveranul și-a afirmat din nou, cum o făcuse de atâtea ori în anii de domnie prin cuvânt și prin faptă, atașamentul față de poporul său, căruia promitea să îi închine toate puterile de om şi Rege.

Participanții au fost apoi invitați la un banchet la care s-a servit, printre altele, și un vin vechi de Drăgășani, alături de unul de Dealu Mare! Programul întregii procesiuni, inclusiv meniul zilei și planul catedralei pe care sunt marcate locurile invitaților la ceremonie, printre care s-a numărat și guvernatorul BNR, Mihail Oromolu, le puteți admira în expoziția noastră.

A doua zi perechea regală a fost întâmpinată cu un entuziasm molipsitor de locuitorii Bucureștiului, așa cum se întâmplase și la 1 decembrie 1918, când suveranii reveniseră din refugiul de la Iași. Întâmpinați cu pâine și sare, au traversat capitala de la Gara Mogoșoaia, pe sub Arcul de Triumf, pe Calea Victoriei până la Mitropolie, pentru a asista la un Te deum. S-au îndreptat apoi spre statuia lui Mihai Viteazul pentru a primi defilarea unei procesiuni alegorice care a reprodus principalele scene ale istoriei naţionale – de la luptele dintre daci şi romani, trecând prin bătăliile domnitorilor medievali şi până la evocarea faptelor lui Alexandru Ioan Cuza şi Carol I. În expoziția noastră veți putea admira chiar câteva dintre costumele și steagurile utilizate cu acest prilej. Ziua s-a încheiat printr-o cină festivă desfăşurată la Palatul Regal.

Marţi, 17 octombrie, ceremoniile au continuat, fiind deschise de recepţie oferită în onoarea delegaţiilor străine şi corpului diplomatic acreditat la Bucureşti. Suveranii au plecat apoi spre parcul Carol unde au fost aclamaţi de 10.000 de primari veniţi din toată ţara, ziua încheindu-se printr-un spectacol de gală desfăşurat la Teatrul Naţional.

Se încheia astfel unul dintre momentele solemne ale istoriei naţionale. Marea Unire era de acum consfinţită cu adevărat la nivelul conştiinţei colective a tuturor românilor, din toate provinciile istorice ale statului.

Onorată audiență,

Am să aduc acum în discuție un paradox: deși denumit de contemporani și urmași Ferdinand cel Loial sau Ferdinand Întregitorul, Regele Ferdinand I este singurul suveran al României al cărui chip nu a fost reprodus pe o monedă în timpul vieții sale. Există doar excepția banilor de hârtie emiși de Ministerul Finanțelor în timpul Primului Război Mondial, considerați a fi printre cele mai mici însemne monetare de acest tip din lume.

În anii 1919 - 1920, în contextul în care subiectul zilei era unificarea monetară au fost realizate mai multe proiecte și probe de bancnote pe care suveranul este figurat. Proiectele îi aparțin aceluiași Costin Petrescu și o parte sunt prezente în expoziția noastră. Biletele care urmau a fi emise de Ministerul Finanțelor au fost imprimate la American Bank Note Company (S.19) și se regăsesc în patrimoniul nostru. Unificarea monetară s-a realizat însă fără ca aceste însemne monetare să fie introduse în circulație.

În vara lui 1927, guvernatorul BNR Dimitrie Burillianu i-a prezentat regelui, din păcate grav bolnav, proiectul monedelor jubiliare din aur care urmau să fie bătute la Royal Mint din Londra și pe care urma să fie figurată efigia sa împreună cu cea a reginei. Cele 12,3 tone de aur necesare realizării acestei emisiuni au fost puse la dispoziție de instituția noastră. Monedele, având valorile nominale de 20, 25, 50 și 100 au fost realizate în anul 1928, după stingerea din viață a regelui petrecută la 20 iulie 1927, și sunt unele dintre cele mai spectaculoase monede românești din aur. În anul 2008, BNR a emis o replică a monedei având valoarea nominală de 20 lei, iar în 2019 monede de 50 de lei a reprezentat sursa de inspirație pentru o monedă jubiliară emisă de instituția noastră în ciclul Istoria aurului.

În egală măsură pentru a celebra personalitatea întâiului rege al României Mari, în ultimii ani Banca Națională a României a emis mai multe monede jubiliare din aur, argint și tombac pe care este figurat suveranul, pe lângă cele pe care le-am enumerat deja. În anul 2015 am aniversat astfel cei 150 de ani de la nașterea regelui, în 2017 cei 100 de ani scurși de la marile bătălii de la Mărăști, Mărășești și Oituz, în 2019 cei 100 de ani de la adoptarea calendarului gregorian în România. Fără a încerca o clasificare a tuturor acestor emisiuni, poate că cea mai semnificativă de până acum este cea din anul 2019, dedicată desăvârșirii Marii Uniri. Toate aceste piese pot fi admirate în expoziția noastră.

De numele Regelui Ferdinand și al Reginei Maria se leagă și o premieră în istoria emisiunilor de bancnote românești, în anul 2018 portretele suveranilor fiind reprezentate pe prima bancnotă cu caracter aniversar emisă de Banca Națională, dedicată centenarului Marii Uniri.

În încheiere voi cita câteva dintre gândurile pe care suveranii le-au lăsat posterității. Te binecuvântez, iubită Românie /.../ - avea să spună Regina Maria. Fii tu veșnic îmbelșugată, fii tu mare și plină de cinste, să stai veșnic falnică printre națiuni, să fii cinstită, iubită și pricepută. Iar Regele Ferdinand, omul datoriei, spunea: Când am luat moștenirea întemeietorului României moderne, am făgăduit înaintea reprezentanților națiunii că voi fi un bun român. Cred că m-am ținut de cuvânt. Grele au fost timpurile, mari au fost jertfele, dar strălucită e răsplata, și astăzi pot spune cu fruntea senină față de Dumnezeu și față de poporul meu: am conștiința curată.

În continuare, Alteța Sa Regală Principele Radu ne va spune câteva cuvinte. Apoi, domnul academician Bălăceanu Stolnici are un mesaj special pentru acest moment.

La încheierea acestui eveniment, Banca Națională a României oferă Casei Regale câte un exemplar din cele două emisiuni lansate astăzi. Participanții la acest eveniment sunt apoi invitați la recepția organizată în sala Alexandru Ottulescu.

Banca Națională a României, 31 octombrie 2022