Alteța Voastră, Principe Radu,
Domnule Președinte Spyros Capralos,
Onorate personalități ale sportului din România,
Campioni și campioane,
Doamnelor și domnilor,
Distins auditoriu,

În ultimii ani a devenit o tradiție pentru Banca Națională a României să organizeze evenimente publice de prezentare și lansare în circuitul numismatic a unor emisiuni monetare având caracter jubiliar, monede destinate colecționării, dedicate unor personalități sau momente care au marcat istoria națională.

Întâlnirea de astăzi are pentru noi o triplă semnificație:

• în primul rând, BNR emite o monedă omagială destinată împlinirii unui secol de la cucerirea primei medalii olimpice de către sportivii români;
• în al doilea rând instituția noastră are onoarea de a-i găzdui cu acest prilej pe unii dintre cei mai importanți campioni din istoria sportului românesc și,
•  în al treilea rând cred că astăzi suntem invidiați de toți colegii din băncile centrale pentru că, prin simpla prezență aici a acestor campioni  rezerva de aur a Băncii Naționale a crescut fără a fi nevoiți să realizăm nicio tranzacție!

Nu voi face în cele ce urmează istoria olimpismului românesc. Mă rezum doar să amintesc că, deși România nu a participat în anul 1894 la înființarea Comitetului Internațional Olimpic, spiritul olimpic a pătruns la noi rapid, astfel că, deja în anul 1899 țara noastră avea un reprezentant în CIO, iar în 1906 a fost consemnată prima participare a unui sportiv român în competițiile olimpice: George Alexandru Plagino, în proba de tir.  

Anul 1914 a marcat, în mod oficial, începutul istoriei olimpismului românesc, odată cu înființarea Comitetului Olimpic Român, condus de prințul moștenitor Carol, viitorul rege Carol al II-lea. Se împlinesc așadar, anul acesta, 110 ani de la înființarea acestei organizații, pe care Banca Națională a României a celebrat-o în urmă cu 10 ani, cu prilejul centenarului, prin emiterea unei monede destinate colecționării.

Complicata situație internațională din primele decenii ale secolului al XX-lea a făcut ca România să participe oficial cu o delegație de sportivi abia în anul 1924, la cea de-a VIII-a ediție a Jocurilor Olimpice Moderne, desfășurată la Paris.

Povestea primei medalii olimpice cucerite de sportivii români ar putea părea  anecdotică pentru noi, cei de astăzi, obișnuiți cu competiția acerbă în orice domeniu. Cu tot entuziasmul oficialilor mișcării olimpice naționale de la vremea aceea, realizarea  demersurilor necesare în vederea primei participări a României la Jocurile Olimpice s-a dovedit a fi o întreprindere deloc ușoară.

Deși inițial s-a dorit trimiterea unei delegații numeroase, formată din 102 persoane (sportivi și oficiali), care să reprezinte țara în probele de atletism, tenis, tir, scrimă, fotbal, rugby și echitație, în final în capitala Franței au ajuns doar 51 de sportivi care au concurat în probele de tenis și tir și au făcut parte din echipele de fotbal și rugby. Explicația este una cât se poate de prozaică: parcimonia recunoscută cu care Vintilă Brătianu, ministrul Finanțelor de la acea dată, a împărțit fondurile. Era după un război pustiitor și o unificare monetară costisitoare!

Situația nu a fost însă în măsură să îi împiedice să participe la Jocurile Olimpice pe practicanții rugby-ului de la noi. Prin eforturi financiare personale și după o călătorie cu trenul, la clasa a III-a, care a durat cinci zile, sportivii români au ajuns în capitala Franței. „Eram o mână de elevi și studenți pripășiți prin cele câteva cluburi de rugby, îndrăgostiți de acest joc și deci gata de sacrificiiˮ avea să consemneze peste ani, Sterian  Soare unul dintre componenții echipei.

Duminică, 4 mai 1924, la doar o zi și jumătate după ce ajuns la Paris, reprezentativa de rugby a disputat primul meci cu Franța, moment ce a marcat practic deschiderea întrecerilor sportive la Jocurile Olimpice din 1924 (ceremonia oficială de deschidere a avut loc două luni mai târziu). Din rațiuni evidente meciul a fost pierdut, așa cum s-a întâmplat și cu cel de-al doilea meci, disputat o săptămâna mai târziu cu reprezentativa Statelor Unite. Și, cu toate acestea, în mod surprinzător astăzi pentru noi, România a reușit să cucerească medalia de bronz! Explicația este simplă: în turneul olimpic au fost înscrise doar trei echipe, iar organizatorii au apreciat în mod deosebit prezența echipei noastre, în lipsa căreia, competiția nu ar fi putut avea loc.

În țară, participarea echipei de rugby la Jocurile Olimpice de la Paris a trecut aproape neobservată, în condițiile în care clasarea pe cel de-al treilea loc și, implicit, cucerirea medaliei de bronz nu a fost considerată o performanță în sine, ci, mai degrabă, doar o recunoaștere a prezenței sportivilor români la competiția olimpică. Cu timpul, optica s-a schimbat, cu atât mai mult cu cât, în statisticile sale oficiale Comitetul Olimpic Internațional a consemnat faptul că aceasta este prima medalie cucerită de România.

S-au scurs de atunci 100 de ani, perioadă în care sportivii români au cucerit în întrecerile olimpice nu mai puțin de 309 medalii de aur, argint și bronz. Povestea a început însă cu medalia de bronz acordată, în condiții atât de speciale, reprezentativei de rugby în anul 1924.

Pentru a marca acest moment de început în istoria olimpismului național, banca centrală lansează astăzi în circuitul numismatic o piesă din argint, destinată colecționării.

Moneda are greutatea de 31,103 grame și calitate proof. Pe avers este reprodusă o parte din diploma primită în 1924 de jucătorii echipei de rugby, inscripția „ROMANIA” în arc de cerc, stema țării, valoarea nominală „10 LEI” și anul ­de emisiune „2024”, iar pe revers este figurată o compoziție ce conține o minge de rugby, portretele jucătorilor și inscripțiile ,,PRIMA MEDALIE OLIMPICĂ A ROMÂNIEI - 1924” și ,,100 ANI”.

Și tot astăzi avem bucuria de a vernisa în cadrul Muzeului BNR expoziția Un alt fel de tezaur: Campionii României.

Realizată în parteneriat cu Comitetul Olimpic și Sportiv Român și în colaborare cu Muzeul Sportului, expoziția se dorește a fi un omagiu simbolic adus dumneavoastră, celor prezenți aici și, prin dumneavoastră, tuturor celor care de-a lungul timpului au reușit să aducă bucuria în inimile românilor. Este un demers expozițional inedit pentru instituția noastră și unic, până în acest moment la nivel național. Suntem onorați și mândri că în Muzeul BNR s-au adunat cele mai importante realizări ale sportivilor noștri din ultima sută de ani.

Doresc să le mulțumesc celor care au contribuit cu entuziasm la realizarea lui punându-ne la dispoziție medalii, echipamente, diplome, trofee.  

Doamnelor și domnilor,

La aceleași Jocuri Olimpice desfășurate la Paris în anul 1924 a fost pentru prima dată utilizată deviza olimpică Citius. Altius. Fortius - „mai rapid, mai înalt, mai puternic”.

Privesc în sală și nu pot decât să salut prezența și să le mulțumesc campionilor care ne-au arătat că și în condițiile în care provii dintr-o țară mijlocie, poți să demonstrezi oricând că poți fii mai rapid, să ajungi mai sus, să fii mai puternic, pentru a parafraza celebra deviză.

De-a lungul istoriei noastre recente momentele în care inimile românilor au bătut la unison nu au fost foarte numeroase.

Dar de fiecare dată acest lucru s-a întâmplat atunci când dumneavoastră ați luptat pentru medaliile olimpice pe care le-ați cucerit. Ați fost și sunteți, așadar, o reală sursă de inspirație și reprezentați, în ochii tuturor românilor, un alt fel de tezaur.

Baronul Pierre de Coubertin a afirmat că „cel mai important lucru la Jocurile Olimpice nu este să câștigi, ci să participi, așa cum în viață nu contează triumful, ci lupta. Esențial nu e să cucerești, ci să lupți bine.ˮ Cu toții suntem, cred, întru totul de acord cu părintele olimpismului modern! Acum suntem cu gândul la cei 89 de sportivi care vor reprezenta România la ediția din acest an a Jocurilor Olimpice. Le doresc să câștige și să triumfe!

 Vă mulțumesc pentru atenție!