Versiunea pregătită pentru susținere

Doamnelor şi domnilor,

Distinsă audienţă,

Am plăcerea de a vă ura bun venit la Banca Naţională a României şi mă bucur să remarc participarea numeroasă nu doar a conducătorilor de instituţii financiare, ci şi a reprezentanţilor mediului academic şi a oamenilor de presă la acest colocviu privind provocările parcursului către o nouă arhitectură de supraveghere a pieţelor financiare în Uniunea Europeană. Este bine cunoscut faptul că viitorul ne va întâmpina cu o revizuire profundă a politicii prudenţiale şi cu modificări instituţionale importante.

Criza ne-a reamintit că drumul către o uniune economică şi monetară lipsită de fragilităţi nu este parcurs integral. Continuarea convergenţei în cadrul UE necesită o guvernanţă economică întărită, care să prevină acumularea dezechilibrelor macroeconomice şi pierderi de competitivitate pe termen lung.

Provocările actuale ne arată cât de mult depinde, în absenţa unei uniuni fiscale, costul finanţării datoriei publice de percepţia pieţei. Prima de risc inclusă în randamentul titlurilor de stat reprezintă, după cum se cunoaşte foarte bine, un factor cu impact sistemic în economie. Ne aflăm la începutul unui nou ciclu major de dezvoltare economică la nivel mondial, iar revenirea pe tendinţă crescătoare a economiilor europene nu trebuie zădărnicită de volatilitatea pieţelor. Totodată, în lipsa unei uniuni bancare, eventualele nevoi de recapitalizare a instituţiilor de credit sunt considerate drept datorii potenţiale în sarcina statelor. Nu reprezintă un secret faptul că riscul formării unei spirale vicioase între riscul de insolvabilitate bancară şi cel de ţară a devenit o realitate a istoriei recente. Iar consecinţele sale asupra intermedierii bancare sunt, de asemenea, vizibile.

Răspunsul la aceste provocări nu poate fi decât o mai bună guvernanţă economică, valorificând coordonatelor stabilite la nivel internaţional de G20. Şi nu sunt puţine, nici simpliste. Ele îndeamnă la o revizuire amplă a politicilor economice, se reiterează importanța stabilității financiare ca o condiţie fundamentală pentru o creştere durabilă, generatoare de locuri de muncă compatibile cu profilul sofisticat al noilor generaţii și stabilitatea prețurilor.

Se produce o schimbare de paradigmă, care reflectă importanţa asigurării continuității serviciilor financiare critice printr-o combinaţie de acţiuni preventive cu soluţii corective. Nu are loc doar o re-reglementare. Aş mai aprecia că, în cazul României, putem vorbi de o confirmare a politicii prudenţiale anti-ciclice a băncii centrale. Ne aducem aminte de eforturile BNR de limitare a creditării în perioada de exuberanță prin utilizarea unor instrumente considerate ne-ortodoxe la acea vreme. Nu vreau să insist. Ele sunt bine documentate acum, inclusiv în literatura de specialitate.

Exigenţele prudenţiale nu se mai focalizează exclusiv pe întărirea capacităţii băncilor de a rezista la evenimente extreme, în condiţiile în care economia reală şi cea financiară au devenit tot mai interdependente. Politicile micro-prudenţiale întărite, fie prin consolidarea rezervelor de capital, fie prin introducerea cerinţelor de lichiditate, nu sunt suficiente pentru contracararea acumulării de vulnerabilităţi sistemice. Aceasta, în condiţiile în care comportamentul instituţiilor de credit se sincronizează, iar corelaţia dintre preţurile activelor deţinute de acestea a crescut. Este nevoie de macro-prudențialitate. Obiectivul, de altfel delicat şi ambiţios al actualei politici macro-prudenţiale, devine cel al reducerii amplitudinii ciclului riscului financiar. Mai mult, nu se mai acţionează doar indirect prin canalul de capital asupra ofertei de credite. Rezervele acumulate în perioadele de expansiune vor fi eliberate în perioadele de ajustare economică.

Cu toate acestea, aşteptările legate de ceea ce poate realiza politica prudenţială trebuie gestionate la niveluri realiste. Reglementările bancare, deşi au o orientare macroprudenţială din ce în ce mai pregnantă, nu sunt suficiente pentru prevenirea acumulării vulnerabilităţilor sistemice. Celelalte componente ale mix-ului de politici macro-economice trebuie să evite generarea unor variaţii ample ale cererii de credite, mai ales atunci când acestea sunt decuplate de la fluxul economisirii interne. De asemenea, trebuie evitate măsurile care pot conduce la schimbări bruşte în situația financiară a debitorilor şi în disciplina creditării. Aceasta, deoarece senzitivitatea ridicată a fluxului de credit la impulsuri ale venitului mediu induce oscilaţii puternice ale cererii de credite, iar evoluţia impulsului creditului contribuie la amplificarea ciclicităţii economice. Promovarea unei politici anti-ciclice a veniturilor previne alimentarea cererii de credite peste capacitatea de rambursare pe termen mediu şi evită crearea unor presiuni nefavorabile asupra capacităţii de rambursare atunci când economia se ajustează.

Prevenirea fragilităţii stabilității financiare este condiţionată de asigurarea unui cadru transparent și predictibil pe piaţa bancară. Prin natura sa, sectorul bancar este mai predispus la evenimente sistemice decât alte sectoare economice datorită:

• structurii bilanţiere, care evidenţiază un grad ridicat de îndatorare, concomitent cu necorelarea dintre exigibilitatea resurselor din pasivul băncilor şi lichiditatea plasamentelor din activ;
• gradului ridicat de conectivitate dintre instituţiile de credit, care induce riscul propagării în lanţ a situaţiilor individuale de incapacitate de plată asupra celorlalţi intermediari financiari;
• mecanismelor puternice de reacţie adversă, în condiţiile în care dinamica sectorului bancar şi a economiei reale se antrenează reciproc, crescând amplitudinea ciclicităţii riscului financiar.
• în plus faţă de acestea, notabilă este şi intensitatea informaţională, ce atrage deseori reacţii disproporţionate în rândul participanţilor pe piaţa financiară. Reacţii nejustificate în raport cu fundamentele economice şi replieri dezordonate ale deponenţilor, precum şi ale celorlalţi creditori ai instituţiilor bancare pot degenera în spirale vicioase ale riscului de credit şi blocaje financiare.

Criza a mai arătat că avem nevoie de mecanisme eficace de gestiune a situaţiei băncilor în dificultate care să permită ieşirea ordonată din piaţă a instituţiilor neviabile considerate too big to fail. Asigurarea unui mediu concurenţial sănătos, lipsit de manifestarea hazardului moral în domeniul bancar, concomitent cu diminuarea externalităţilor negative (efecte de contagiune directe sau indirecte) asupra celorlalte instituţii din sistem reprezintă o exigenţă pe care nu o mai putem evita. Şi în acest plan, suntem martorii unei schimbări de paradigmă. Deşi instrumentele de restructurare administrativă precum vânzarea de active şi asumarea de pasive sau banca-punte se afla în pachetul de opţiuni al multor autorităţi pentru rezoluţia instituţiilor neviabile, ele nu pot rezolva problema băncilor too big to save – sursa principală a influenţei negative dintre băncile în dificultate şi datoria publică a statelor. Noul cadru european de redresare şi rezoluţie va introduce recapitalizarea internă ca modalitate de deplasare a poverii salvării băncilor de pe umerii contribuabililor pe cei ai acţionarilor şi creditorilor.

Lipsa falimentelor bancare nu garantează stabilitatea financiară. O dinamică echilibrată a intermedierii bancare pe cele două componente tradiţionale, atragerea de depozite şi acordarea de credite, reprezintă un reper al modului în care îşi îndeplinesc băncile rolul în economie. Nu reprezintă un secret faptul că abaterea ritmului creditării de la dinamica atragerii de resurse stabile, prea mult în sus sau prea în jos, este însoţită pe termen mediu (doi-trei ani) de multiplicarea creditelor neperformante. Evidenţele statistice sunt puternice în acest sens. Desigur, mersul economiei are rolul său, iar sectoarele care tractează creşterea nu sunt neapărat cele care au fost finanţate cu preponderență. Se cuvine, aşadar, inclusiv o revizuire a orientării politicilor bancare comerciale spre finanțarea activităților productive, generatoare, nu doar de valoare adăugată, ci şi de venituri sustenabile.

Doamnelor şi domnilor,

Nu pot încheia această scurtă intervenţie înainte de a saluta călduros, încă o dată, toți participanții la această întâlnire. Demersul nostru de astăzi se dorește a fi un prim pas în desluşirea noilor exigenţe şi soluţii pentru o intermediere financiară sănătoasă, lipsită de exuberanţă sau conservatorism excesiv. Convins fiind că dezbaterile care urmează vor fi extrem de interesante, vă mulţumesc pentru că onoraţi cu prezenţa dumneavoastră acest colocviu şi vă invit să audiaţi expunerile care vor fi făcute în cadrul acestuia.