Marea Criză Economică din 1929 – 1933

Prezentarea guvernatorului BNR, Mugur Isărescu


Doamnelor şi domnilor,

Bine aţi venit la Banca Naţională a României. Avem astăzi o dublă aniversare. Sărbătorim 132 de ani de la înfiinţarea instituţiei noastre şi 20 de ani de când Banca Naţională a României, în colaborare cu Fundaţia culturală „Magazin istoric”, organizează Simpozionul de istorie şi civilizaţie bancară „Cristian Popişteanu”.

Câteva cuvinte despre aniversarea Băncii Naţionale. Cred că acum lumea ştie, începând din anii ׳90, în luna aprilie, aniversăm înfiinţarea instituţiei noastre. În aceste zile, se împlinesc 132 de ani de când Legea pentru înfiinţarea unei bănci de scont şi circulaţiune, viitoarea Bancă Naţională a României, a fost votată în Parlamentul României şi publicată în „Monitorul Oficial” la 17/29 aprilie 1880. Noua instituţie a primit de la început, din partea statului român, privilegiul exclusiv de a emite bilete de bancă la purtător, ceea ce a făcut-o din start o instituţie fundamentală a statului român modern. Înfiinţarea BNR a reprezentat încununarea eforturilor depuse de mai multe generaţii de înaintaşi la edificarea sistemului monetar şi de credit naţional, în contextul constituirii instituţiilor României moderne.

Ca de fiecare dată, în aceste ocazii, ne bucurăm să avem în mijlocul nostru vechi funcţionari ai Băncii Naţionale şi îmi face o deosebită plăcere să-i numesc din nou pe cei care au lucrat ani mulţi în această instituţie. Dacă cumva lista mea nu este completă, prezint scuze: domnul Valeriu Vieriţa, a ocupat funcţia de viceguvernator; domnul Ion Dobrescu, de asemenea viceguvernator al băncii, pentru o perioadă îndelungată de timp; domnul Ion Corlănescu, care a fost peste 32 de ani şef al Serviciului emisiune; domnul Alexandru Pencu, a lucrat foarte mulţi ani în Banca Naţională, înainte de pensionare ocupând funcţia de director adjunct la Secretariatul general al băncii; doamna Paulina Florea, economist la Tezaur şi Casierie; doamna Veronica Croitoru, consilier juridic principal; domnul Ion Tolbaru, a fost maestru gravor al băncii şi ne-a ajutat foarte mult să facem în anul 1991 prima bancnotă a României postcomuniste, cea de 500 lei, cu Brîncuşi; domnul Radu Negrea, domnia sa a lucrat mai mult la Banca Română de Comerţ Exterior, dar a colaborat foarte mult cu Banca Naţională. De asemenea, vreau să vă anunţ că se află în sală nepoata guvernatorului Aurel Vijoli, figură marcantă în istoria Băncii Naţionale, în acelaşi timp o persoană cu o viaţă dramatică din multe puncte de vedere. O salut pe doamna Virginia Vijoli, precum şi pe ceilalţi membrii ai familiei.

Aş mai spune câteva lucruri despre aniversarea de astăzi. Este adevărat, tema simpozionului nu este dedicată în mod special Băncii Naţionale, dar veţi afla şi de această dată lucruri interesante, pentru că întotdeauna găsim în Arhiva generală a băncii lucruri interesante. În prezent, arhiva noastră, o arhivă extraordinară, este în mare măsură electronizată şi va putea fi cercetată din sala aflată în curs de amenajare, care va fi inaugurată, probabil, anul viitor.

Eu, însă, folosesc prilejul oferit de acest simpozion şi pentru o avanpremieră. Vreau sa vă înştiinţez că pentru aniversarea înfiinţării instituţiei noastre şi în acest an vom marca finalizarea mai multor eforturi prin care încercăm să recuperăm memoria noastră instituţională şi să restaurăm, în măsura în care se mai poate restaura, patrimoniul nostru istoric. Astfel, fac acum câteva anunţuri despre ceea ce credem că se va întâmpla, în continuare, în acest an.

În luna iunie, România şi Banca Naţională va găzdui Constituenţa olandeză a Fondului Monetar Internaţional şi a Băncii Mondiale, din care facem şi noi parte. Dintre invitaţi, şi-au anunţat până în prezent participarea în jur de 12 guvernatori şi miniştrii de Finanţe din ţările Constituenţei. Cu această ocazie, vom inaugura aripa dinspre strada Smârdan a Palatului vechi al băncii şi încheiem, în acest fel, ultima etapă a lucrărilor de restaurare a acestui frumos edificiu, reprezentativ pentru arhitectura Bucureştilor, ca, de altfel, şi celelalte două palate ale băncii. Este vorba despre Palatul nou, din strada Doamnei, în care ne aflăm acum, şi palatul Chrissoveloni, din strada Lipscani. Existenţa lor a impus un nou standard şi noi reguli edilitare, transformând zona istorică a Bucureştilor, delimitată de cheiul Dâmboviţei, Universitate, piaţa Sfântul Gheorghe şi Calea Victoriei, într-un veritabil city bancar şi comercial.

Din anul 1990, Banca Naţională militează pentru refacerea aspectului urbanistic al acestei zone, iar refacerea şi finalizarea, în curând, a celor trei palate ale BNR, reprezintă expresia preocupărilor noastre pentru salvarea acestei zone. Noi am dat semnalul pentru acest lucru. Ştim că a recupera istoria şi a recupera un city nu este o chestiune uşoară. Băncile moderne nu mai au loc în clădirile vechi, dar credem în continuare că se poate face foarte mult în această direcţie. Am organizat pentru acest lucru, an de an, acţiuni şi lucrări dedicate proiectului city-ului bancar al Bucureştilor, zonă care în 1936 avea nu mai puţin de 140 de bănci. Aşteptăm ca şi celelalte autorităţi publice care au răspunderi în acest domeniu să finalizeze lucrările începute sau să le demareze pe cele care sunt, încă, în stadiul de intenţie. Credem că este o chestiune de onoare, dar şi de mândrie naţională, faptul că între cele 200 de bănci centrale existente în prezent în lume Banca Naţională a României este, istoric, a XVI-a, iar zona aceasta, arhitectural şi istoric, este un patrimoniu de foarte mare valoare.

Vom inaugura, tot în acest an, probabil în luna septembrie, noul ansamblul statuar dedicat lui Eugeniu Carada. El este fondatorul Băncii Naţionale şi, probabil că ştiţi, primul monument care i-a fost dedicat, operă a sculptorului Ernest Dubois, a fost vernisat la 17 februarie 1924, în cadrul unei ceremonii fastuoase. Din păcate, a fost demolat de autorităţile comuniste în perioada 1953-1954. Toate eforturile noastre de a găsi părţi din acest monument au eşuat, practic el a fost distrus. Ceea ce vom inaugura în acest an este o replică, mai mult sau mai puţin fidelă, a proiectului iniţial.

Tot în ceea ce priveşte patrimoniul imobiliar de mare valoare al Băncii Naţionale, mai avem o veste bună. De curând, Banca Naţională a achiziţionat conacul Oromolu, din localitatea Păuşeşti Măglaşi, din judeţul Vâlcea, una dintre lucrările de arhitectură rezidenţială rurală ale lui Petre Antonescu, realizată în stil neoromânesc, prin preluarea unor elemente specifice culelor olteneşti. Clădirea este într-un stadiu avansat de degradare şi dacă nu spre sfârşitul acestui an, în orice caz în anul următor, vom finaliza lucrările de restaurare şi vom inaugura acolo un centru zonal cultural şi de perfecţionare profesională.

De asemenea, în acest an, sperăm să deschidem ceea ce noi numim Muzeul Tezaurului de la Mănăstirea Tismana. Probabil că ştiţi despre această operaţiune, care a purtat numele de cod „Neptun”. A fost organizată ca o adevărată operaţiune secretă, de către Banca Naţională şi guvernul României, pentru salvarea tezaurului de aur al băncii. În anul 1944, acesta a fost adăpostit într-o peşteră, la intrare în Mânăstirea Tismana, împreună cu o parte din tezaurul băncii centrale a Poloniei, care, astfel, a fost şi el salvat. În anul 1947, ambele tezaure au fost readuse la Bucureşti, în integralitate. Având în vedere importanţa „Operaţiunii Tismana”, pentru istoria Tezaurului BNR, Consiliul de administraţie a avut iniţiativa organizării unui punct muzeal în peştera de la mănăstire. Prin această decizie, s-a avut în vedere că un punct muzeal, aflat în afara Palatului BNR din Bucureşti, unde, de asemenea se va organiza un muzeu al civilizaţiei banilor şi al băncilor din România, lărgeşte posibilitatea celor interesaţi, precum şi a numeroşilor turişti care vizitează acea zonă, de a cunoaşte istoria BNR. Totodată, suntem în stadiu avansat de discuţie cu reprezentanţii mănăstirii, pentru ca acolo să poată fi organizate simpozioane, colocvii, întâlniri între specialişti şi publicul interesat de aspectele mai puţin cunoscute ale istoriei BNR.

Am şi un anunţ pe care puteţi să-l consideraţi un semnal de alarmă. Supunem atenţiei opiniei publice, oamenilor de bine, care sunt acum în sală şi cunosc foarte bine problema, situaţia casei Oromolu. Este în Bucureşti, la intersecţia Bulevardului Aviatorilor cu Piaţa Victoriei, Edificiul, deşi este înscris pe lista monumentelor istorice este într-o stare avansată de degradare şi face obiectul unor speculaţii imobiliare. Este nevoie, în opinia noastră, de intervenţia responsabilă şi urgentă a autorităţilor abilitate cu protejarea şi conservarea acestei clădiri ca şi a altor monumente ale Bucureştilor. Clădirea, care defineşte estetic zona în care se află, a aparţinut lui Mihai Oromolu, personalitate importantă a României antebelice şi interbelice, guvernator al BNR, în perioada 1921-1926.

În final, doresc să semnalez faptul că, tot în acest an, probabil în toamnă, vom avea mai multă lumină pe strada Lipscani, întrucât urmează să finalizăm, după multe dificultăţi legate de procedurile de achiziţie, proiectul nostru mai vechi, de iluminare a celor trei palate ale Băncii Naţionale.

Despre simpozion, aşa cum am mai spus, în acest an se împlinesc 20 de ani de când banca, în colaborarea cu Fundaţia Culturală Magazin Istoric, organizează Simpozionul de istorie şi civilizaţie bancară „Cristian Popişteanu”. Cea de a 20 ediţie a acestei manifestări are loc printr-o fericită coincidenţă în anul în care revista Magazin Istoric aniversează 45 de ani de la apariţia primului său număr, în aprilie 1967. Ştiu că sunt mulţi fani ai Magazinului Istoric, chiar în sală sunt oameni care păstrează colecţia integrală a revistei.

Banca Naţională şi Magazin Istoric au fost înfiinţate în aceeaşi lună, în aprilie, şi de aceea simpozionul nostru a fost organizat de fiecare dată în luna aprilie. Totul a început în anul 1993, când banca era într-un plin efort de a îmbunătăţi comunicarea cu publicul. Activitatea bancară nu era de loc înţeleasă, sau era înţeleasă cu mare dificultate. Publicul citea mai puţin ce spunem noi, poate nu aveam prea mult talent la comunicare. În schimb, citea foarte mult ce scria presa şi de multe ori presa scria în altă direcţie decât în cea a reformei bancare. Atunci, o întrebare a directorului de la acea vreme al Magazinului Istoric a declanşat această suită de seminarii. Întrebarea era: Credeţi că publicul din România are vreo şansă să înţeleagă activitatea bancară după 40 de ani de cultură de altă natură ? Întrebarea ne-a mobilizat în sens constructiv şi uitaţi că de la acea întrebare a pornit o suită neîntreruptă de seminarii dedicate civilizaţiei bancare.

Alegerea Magazinului Istoric ca partener al băncii nu a fost deloc întâmplătoare. De 25 de ani, revista era bine cunoscută atât specialiştilor cât şi publicului căruia doream şi noi să-i transmitem noul mesaj al Băncii Naţionale. După succesul primei ediţii a simpozionului, care a dezbătut tema „Civilizaţia bancară românească”, ne-am hotărât să organizăm anual această manifestare ştiinţifică, dedicată istoriei şi civilizaţiei bancare din România. Astăzi, la a XX-a ediţie, putem spune că am creat o tradiţie şi, în acelaşi timp, am reînsufleţit preocuparea instituţiei noastre, pentru susţinerea studiilor de istorie bancară şi financiară, care datează încă de la întemeierea Băncii Naţionale, acum 132 de ani, la 17/29 aprilie 1880.