Domnule Daniel Jinga, directorul Operei Naționale București,
Doamnă Silvia Colfescu, director editorial, editura “Vremea”,
Domnule profesor Nicolae Noica, membru de onoare al Academiei Române, director general al Bibliotecii Academiei,
Distins auditoriu,

Vă mulțumesc pentru că ați dat curs invitației de a participa, la Banca Națională, la dezbaterea ocazionată de apariția volumului “Istoria clădirii Operei Române din București”. Este al XX-lea eveniment editorial, dintr-o impresionantă colecție, pe care profesorul Nicolae Noica, beneficiind de colaborarea cu editura ‘Vremea”, a dedicat-o rolului construcțiilor în Proiectul României Moderne.

Prin aceste lucrări, intelectualul public Nicolae Noica s-a definit drept istoric al zidirilor reprezentative pentru a doua jumătate a secolului XIX și anii interbelici.

Munca sa de cercetător și pasiunea de a “desena” proiecte editoriale - convingător și atent documentate - s-au finalizat în acte esențiale de tezaurizare a informațiilor proprii acelui timp. Constituind un “pod mișcător”, ca să rămâneam în planul construcțiilor, o legătura trainică peste timp, între trecut și prezent. Scoțând astfel în evidență axul educațional în jurul căruia elitele din toate zonele ocupaționale, în bună parte școlite în universități europene, reușiseră să desțelenească, în largi cercuri sociale, un teren favorabil pentru dezvoltarea durabilă a țării.

Vă rog să-mi îngăduiți să-mi exprim admirația și respectul pentru Domnul Noica, Profesorul, Constructorul, Ministrul, Cercetătorul, Scriitorul!

Vă felicit, domnule Profesor, pentru rolul pe care vi l-ați asumat ca Director al Bibliotecii Academiei. Au deja ecou puternic dezbaterile inițiate de Dumneavoastră, ce pun în valoare documente din patrimoniul bibliotecii, cu efecte benefice în cunoașterea trecutului culturii naționale și în activarea dialogului contemporan de idei. De curând au văzut lumina tiparului câteva mii de pagini, adunate în trei volume excepționale, operă intitulată sobru “Istoria Bibliotecii Academiei Române”. Academicianul Ioan-Aurel Pop nota în cuvântul înainte - îmi face plăcere să vă citez, Domnule Președinte - că “Istoria Bibliotecii Academiei Române este cea mai complexă operă de acest gen realizată vreodată în România (…) Operă datorată unui inimos colectiv, coordonat de domnul director general Nicolae Noica”.

De o elegantă modestie în viața de toate zilele, Domnul Noica a manifestat cutezanță în tot ce a întreprins ca ministru, ca profesor, ca specialist în construcții; și în tot ce întreprinde ca scriitor. A descris cu talent clădiri monumentale, le-a relevat valoarea arhitecturală, i-a prezentat pe arhitecţi, pe constructori, pe lucrători, a analizat documente contabile.

Istoria edificării Operei Române, pe care autorul a scris-o cu vocație de savant si har de povestitor, se converteşte – în decursul lecturii – într-un moment cultural în care cititorul este atras și rămâne captiv de la prima și până la ultima pagină. Pentru că nuanțează evenimente de la începutul anilor 1950, nespecifice “Obsedantului deceniu”, pentru că arhitecții care au proiectat edificiul erau produsul vechiului ax educațional, iar interioarele luxoase amintesc de timpul marilor construcții.

Această lungă serie, de douăzeci de volume, constituie o frescă socio-economică, politică, psihologică, bogată în istorii prea puțin sau deloc cunoscute, întâmplări ce ar fi rămas pe mai departe sub pecetea tainei… pentru că nu rareori, intrând în arhive, profesorul Noica a avut surpriza să fie cel dintâi care a deschis dosare de importanță excepțională. Și fiind cel dintâi care a expus, în cărți de referință, contrastul între toleranța des întâlnită azi în activitatea din construcții și rigoarea de altădată. Citindu-i cărțile, ce constituie prin excelență o bogată bibliografie pentru profesorii și studenții de astăzi, ori îndrumătoare pentru manageri, specialiști, lucrători din construcții, în întreaga activitate din acest domeniu pot interveni schimbări calitative profunde. Exemplele date sunt de natură să cultive mințile și să întărească spiritul. Să dea siguranță, adecvare și încredere într-o societate definită de valori statornice și autentice.

Sunt convins că va urma o dezbatere extrem de interesantă. Vă doresc succes!

București, 24 octombrie 2023 - Versiune pregătită pentru susținere