Bună dimineața, doamnelor și domnilor, și bine ați revenit la Banca Națională a României, unde găzduim astăzi și mâine manifestarea anuală reprezentată de Simpozionul de Istorie și Civilizație Bancară „Cristian Popișteanu”.

Suntem onorați și salut prezența alături de noi:

• a Domnului academician Ion – Aurel Pop, președintele Academiei Române,
• a Domnului prof. univ. dr. Nicolae Noica, membru de onoare al Academiei Române și director al Bibliotecii Academiei,
• a Domnului prof. univ. dr. Sorin Vasilescu, Universitatea de Arhitectură „Ion Mincu”,
• a Domnului Ignat Timar, Consulul onorific al României la Cracovia,
• a PS Timotei Prahoveanul, Episcopul vicar al Arhiepiscopiei Bucureștilor,
• a Domnului general maior medic Dan Mischianu,
• a Doamnei Ileana Tureanu, Președinta Uniunii Arhitecților din România,
• a Maestrului Radu Varia, inițiator al Simpozionului „Cristian Popișteanu”.

Ca în fiecare an, începând din 1993, organizăm acest simpozion în preajma zilei aniversare a instituției noastre. BNR este o instituție venerabilă, al cărei act de naștere a fost Legea de înființare a unei bănci de scompt și circulațiune, publicată în „Monitorul Oficial” la 17/29 aprilie 1880.

Am prezentat detaliat în edițiile anterioare contextul în care a fost înființată Banca Națională a României, personalitățile implicate și succesiunea evenimentelor din anii 1880 – 1881 prin care cea de-a 16 - a bancă centrală a lumii și-a început activitatea și a contribuit la modernizarea societății românești. De asemenea, în cele treizeci de ediții anterioare ale Simpozionului „Cristian Popișteanu”, am avut în vedere secvențe cronologice importante, așa cum au fost participarea și finanțarea Primului Război Mondial sau Marea Criză Economică (1929-1933), și am urmărit dimensiuni ale istoriei Băncii Naționale care continuă să reverbereze în prezent. Între acestea, s-au aflat:

• Rolul sistemului bancar în refacerea economică a României
• Renașterea unei instituții și a unei profesii: banca și bancherul;
• Parteneri ai BNR în sistemul de credit autohton – băncile comerciale;
• Aurul în istoria băncilor centrale;
• Tezaurul BNR evacuat la Moscova: un bilanț istoriografic și un studiu de caz

Dar și:

• Mecenatul bancar și dezvoltarea artelor și culturii
• Arhitectura și civilizația instituțional-bancară – trecut și prezent

Ultimele două teme menționate sunt strâns legate de preocuparea constantă a Băncii Naționale a României pentru conservarea și valorificarea patrimoniului său, inclusiv a celui arhitectural, căruia, nu întâmplător, îi dedicăm ediția din acest an a Simpozionului de Istorie și Civilizație Bancară.

Înainte de a prezenta câteva considerații despre patrimoniul arhitectural al Băncii Naționale, permiteți-mi să redau coordonatele programului celor două zile ale Simpozionului, după cum urmează:

Astăzi, în prima zi:

• domnul academician Ioan-Aurel POP va extinde cadrul dezbaterii noastre, prin prezentarea intitulată File din patrimoniul european al României;
• apoi, în a doua parte a lucrărilor, domnul consilier Cristian Păunescu va modera dezbaterile pe marginea intervențiilor celor trei specialiști care au avut amabilitatea să răspundă invitației noastre, respectiv:
  • domnul prof. univ. dr. Nicolae Noica va vorbi despre palatele din București ale Băncii Naționale a României;
  • doamna dr. Oana Marinache, istoric de artă, va avea în vedere fostele proprietăți BNR din nordul Bucureștilor și inserția acestora în peisajul urban specific perioadei interbelice;
  • domnul prof. univ. dr. Sorin Vasilescu se va opri asupra arhitecților care s-au implicat cu profesionalism și sensibilitate artistică în edificarea celui mai important edificiu în care s-a concretizat mecenatul Băncii noastre Centrale în perioada interbelică.

Mâine, în cea de-a doua zi, sunt prevăzute:

• o dezbatere ce pleacă de la o carte recent publicată, Evoluția Școlii Române din Roma în timpul directorului Vasile Pârvan, o lucrare care se bazează pe o documentare laborioasă, inclusiv în Arhiva BNR, a unui tânăr cercetător de la Oradea, domnul Constantin Liviu Demeter.
• acordarea premiilor Fundației „Magazin Istoric” pentru cele mai importante lucrări ale cercetării istorice din anul 2022.

În fiecare zi, am introdus în program momente artistice sugestive pentru cultura românească autentică, care vor fi susținute de Ansamblul folcloric „Plăieșii” din Chișinău și de Grupul psaltic „Tronos” al Catedralei patriarhale din București.

I. Patrimoniul arhitectural al Băncii Naționale a României

Clădirile care adăpostesc bănci trebuie să fie deopotrivă funcționale și reprezentative. Cu atât mai mult, cele în care-și desfășoară operațiunile administrația centrală, sucursalele și agențiile unei bănci naționale.

Chiar în ziua în care Banca Națională a României își deschidea ghișeele, la 1 decembrie 1880, ziarul „Românul” sublinia că „o dificultate din cele mai mari a fost dispunerea de un local cuviincios pentru așezarea unei asemenea instituțiuni. Condițiunile de siguranță cerute în asemenea caz, trebuința de un tesaur încăpătoru și sigur în contra focului, în contra spargerii nu permitea așezarea Băncii Naționale în orice casă particulară. De aceea, Direcțiunea Băncei a fostu fericită de a putea găsi loc în edificiul Creditului Funciar Rural, unde /.../ dispune de tesaurul ce este construit în condiții excepționale de soliditate, de siguranță și de uscăciune”.

Nu întâmplător, în primul său deceniu de activitate, Banca Națională a României a construit imobile pentru sucursalele sale din Iași, Craiova, Galați și Brăila, precum și Palatul Lipscani, unde-și are sediul de 133 de ani.

Imobilele ridicate de Banca Națională au fost printre primele construcții din România proiectate special pentru activitate bancară, instituția noastră având un rol determinant în definirea tipologiilor arhitecturale ale clădirilor bancare. Amplasate în zonele centrale ale orașelor, proprietățile imobiliare ale BNR au avut o valoare arhitecturală deosebită, marcând urbanismul local și devenind repere ale memoriei colective a comunităților respective. Au fost gândite să servească activității BNR și să contribuie la estetica și noua personalitate a orașelor. Multe dintre acestea, în momentul în care nu au mai fost necesare activității Băncii Naționale, au fost donate statului.

II. Transferul unor proprietăți ale Băncii Naționale a României către statul român

Mă voi referi în continuare la destinul unui număr de imobile ale Băncii Naționale a României, care au fost donate statului în 2003, deoarece cred că este important pentru memoria colectivă ca istoria acestor clădiri, cele mai multe imobile de patrimoniu, care au fost edificate de Banca Națională a României și fac parte într-un mod definitoriu din imaginea multor orașe, să fie cunoscută de publicul larg.

Este vorba despre 17 imobile pe care Banca Națională le-a donat Statului ca urmare a reorganizării rețelei sale teritoriale la începutul anilor 2000, în pregătirea intrării în Sistemul European al Băncilor Centrale, odată cu aderarea la Uniunea Europeană. Situația juridică a acestor imobile a fost reglementată prin Ordonanța de urgență nr. 51 din 12 iunie 2003 (care le-a transferat din patrimoniul BNR în proprietatea publică a statului și administrarea Regiei Autonome „Administrația Patrimoniului Protocolului de Stat”), iar ulterior, prin Hotărârea de Guvern nr. 109/2004 (care le-a repartizat ca sedii ale instituțiilor publice, ale instituțiilor de cultură și sedii ale Bisericii Ortodoxe Române).

În prezent, în aceste foste imobile ale BNR funcționează:

• două muzee (Piatra Neamț și Tulcea);
• două biblioteci (Botoșani și Bistrița);
• două camere județene ale Curții de Conturi (Miercurea Ciuc și Focșani);
• două parchete de pe lângă judecătorii (Satu Mare și Slobozia);
• șase direcții aflate sub coordonarea autorităților locale (Râmnicu Vâlcea, Zalău, Vaslui, Alba Iulia, Reșița și Călărași);
• un sediu de consiliu județean (Giurgiu);
• două episcopii (Turnu Severin și Sfântul Gheorghe).

În cele ce urmează, vă rog să îmi permiteți să vă prezint foarte pe scurt elemente din istoria acestor frumoase imobile transferate către statul român:

Sediul Focșani a BNR, acum Camera de Conturi a județului Vrancea:

Agenția Focșani a BNR a fost înființată în anul 1890, dar în februarie 1914, Consiliul de administrație constata că „localul în care se găsește instalată Agenţia” a devenit „neîndestulător”, fapt pentru care se impunea construirea unei noi clădiri. În acest scop, Banca Națională a cumpărat mai multe proprietăți situate la intersecția străzilor I.C. Brătianu şi M. Kogălniceanu și a ridicat un nou sediu, în stil neo-românesc, în 1925, după proiectul întocmit de arhitecții Băncii, Şt. Constantin şi Radu Dudescu. Potrivit unui plan de situaţie din 1932, noul imobil avea o suprafaţă construită de 502 mp, parterul fiind destinat operaţiunilor băncii, în timp ce la nivelul superior se aflau locuinţele directorului şi casierului. În anul 2004, a trecut în proprietatea publică a statului și în administrarea Curții de Conturi.

Agenția Botoșani a BNR, acum Biblioteca Județeană „Mihai Eminescu” Botoșani:

Agenția Botoșani a BNR a fost înființată tot în anul 1890 și, în anul 1927, au fost finalizate lucrările la cel de-al doilea sediu al acesteia. Situat pe strada Primăriei (ulterior, Ștefan Luchian), imobilul a fost construit, în stil neo-românesc, după planurile arhitecților Șt. Constantin și Radu Dudescu. În anul 2004, a trecut în proprietatea publică a statului și în administrarea Consiliului Județean Botoșani, iar în prezent este sediul Bibliotecii Județene „Mihai Eminescu”.

Agenția Tulcea a BNR, acum Muzeul de Etnografie și Artă Populară:

Agenția Tulcea a BNR a fost înființată în anul 1898 și, între 1925–1927, a fost ridicat în stil neo-românesc, după planurile elaborate de Radu Dudescu, cel de-al doilea sediu al Agenției, unul dintre edificiile reprezentative ale orașului. În anul 2004, a trecut în proprietatea publică a statului și în administrarea Consiliului Județean Tulcea și astăzi este sediul Muzeului de Etnografie și Artă Populară.

Agenția Mehedinți a BNR, Episcopia Severinului și Strehaiei:

Agenția BNR din Turnu Severin și-a început activitatea în anul 1892. Cel de-al treilea sediu al Agenției a fost inaugurat în 1931. Planurile pentru noul imobil au fost concepute de arhitecții C. Trandafirescu și Radu Dudescu, iar construcția acestuia a fost realizată de antreprenorul Darini. Clădirea mai păstrează încă sigla BNR. Începând cu anul 2004, a trecut în proprietatea publică a statului și în administrarea Ministerului Culturii și Cultelor, pentru Biserica Ortodoxă Română, Mitropolia Olteniei, Episcopia Severinului și Strehaiei.

Agenția Neamț a BNR, acum Muzeul Eneolitic Cucuteni:

O altă clădire foarte frumoasă care păstrează sigla BNR sub actuala denumire este sediul fostei Agenții BNR din Piatra Neamț. Această clădire este o bijuterie arhitecturală, construită, în anii 1928 – 1929, într-un stil neo-românesc cu amprentă personală, după planurile arhitectului de origine elvețiană Roger Bolomey. Banca Națională a cumpărat-o de la Banca „Petrodava” în august 1931. În prezent clădirea găzduiește Muzeul Cucuteni. În 2004, a trecut în proprietatea publică a statului și în administrarea Consiliului Județean, cu destinația de muzeu. Din anul 2005, este sediul Muzeului de Artă Eneolitică Cucuteni.

Agenția Bistrița-Năsăud a BNR, acum Biblioteca Județeană „George Coșbuc”:

Sediul fostei Agenții BNR din Bistrița a fost cumpărat de Bancă de la Elena Wagner și, potrivit descrierii din cartea funciară, era vorba de o construcție care avea 4 camere, 3 bucătării, 2 cămări, 7 pivnițe, 1 casă de flori, la care se adăugau o grădină și un pavilion apicol. Clădirea se afla, nu întâmplător, pe strada Principele Carol, deoarece acesta fusese găzduit aici și primise colindători cu prilejul Anului Nou 1920. În anul 2004, a intrat în proprietatea publică a statului și în administrarea Consiliului Județean Bistrița-Năsăud, iar în prezent este sediul Bibliotecii Județene „George Coșbuc”.

Agenția Harghita a BNR, acum Camera de Conturi a județului Harghita:

Clădirea din Miercurea Ciuc are istoria ei aparte. Situat în vecinătatea Primăriei și a Oficiului poștal, imobilul a fost construit după planurile arhitectului Radu Dudescu, fiind inaugurat oficial în anul 1940. Motivul pentru care imobilul BNR de la Miercurea Ciuc are o istorie aparte este reprezentat de lucrările de sistematizare derulate în timpul regimului comunist în centrul orașului care au determinat autoritățile vremii să nu-l demoleze, ci să i se ofere un nou amplasament. Astfel, imobilul a fost translatat pe o distanță de 129 de metri de la locul inițial. Pregătirea mutării a durat circa 4 luni, în vreme ce translația propriu-zisă, realizată pe 30 – 31 iulie 1984, a durat 51 de ore, timp în care s-au asigurat toate utilitățile, inclusiv accesul funcționarilor și al publicului pentru derularea operațiunilor. A intrat în proprietatea publică a statului și astăzi este sediul Camerei de Conturi a județului Harghita.

Putem astfel să formulăm o concluzie clară: construind din fonduri proprii clădiri reprezentative în București și în cele mai importante orașe ale țării, Banca Națională a României n-a clădit doar pentru sine însăși, ci și-a adus o contribuție notabilă și la îmbogățirea patrimoniului cultural național. O parte din acest valoros patrimoniu a fost donat statului român.

III. Parcul cu Platani – parte a patrimoniului BNR

Una dintre proprietățile Băncii Naționale care a reținut atenția opiniei publice în ultimul deceniu a fost Parcul cu platani sau Arenele BNR din strada Dr. Staicovici.

Deoarece în spațiul public s-au rostit multe neadevăruri legate de dimensiunea juridică și întreținerea acestei proprietății a Băncii Naționale a României, dați-mi voie sa punctez în continuare câteva lucruri.

Istoria modernă a acestui spațiu verde, acum in mijlocul orașului București, a început în timpul domniei lui Alexandru Ioan Cuza, când a fost înființată prima societate sportivă din România, o societate de tir, denumită Societatea de Dare la Semn. Aprobate prin decret domnesc în 1865, Statutele Societății prevedeau organizarea unui concurs anual de tir, a cărui etapă finală trebuia să se desfășoare pe terenul acesteia în prezența domnului, a ministrului de război, a celui de interne și a primarului Capitalei.

Pentru amenajarea unui poligon necesar antrenamentelor și festivităților, tot în anul 1865, Societatea de Dare la Semn a primit din patrimoniul statului un teren situat la „Bariera Spirea” (în afara perimetrului de atunci al Bucureștiului), aflat în lunca râului Dâmbovița, râu care la acea vreme nu era regularizat. Terenul era propice pentru un poligon de tir, nu numai pentru ca se afla în afara orașului, dar și pentru ca se termina în malul înalt al Dâmboviței, cultivat cu viță de vie, de unde denumirea de mai târziu a șoselei Viilor. Aici a fost inaugurat poligonul de tir al Societății de Dare la Semn în 1870 și tot în acei ani au fost plantați primii platani în zona Cotroceni.

Odată cu transformarea Mânăstirii Cotroceni în Palatul Cotroceni, la începutul secolului trecut, orașul s-a dezvoltat dincolo de bariera Spirea (zona unde se regăsește astăzi Opera Națională), a apărut cartierul rezidențial Cotroceni care a înconjurat practic poligonul Societății de dare la Semn.

Peisajul urbanistic al Bucureștiului și al zonei Cotrocenilor s-a schimbat radical în perioada interbelică, cartierul cunoscând o dezvoltare extraordinară, iar activitatea zgomotoasă a Societății provoca disconfort locuitorilor din preajmă. De aceea, după război, Societatea de Dare la Semn a fost autorizată, prin lege, să realizeze un schimb de teren cu Banca Națională a României, iar la 27 iunie 1946 s-a încheiat contractul de vânzare-cumpărare, prin care Societatea de Dare la Semn a primit de la BNR 65 de ha în pădurea Tunari și 1,47 miliarde lei. Ulterior reformei monetare din august 1947, Banca Națională a mai achiziționat, în 1948, un teren mult mai redus ca suprafață, de doar 280 metri pătrați, situat în str. Dr. Lister nr. 37, pentru care a achitat suma de 500 000 lei.

Menționez că în actul de vânzare – cumpărare întocmit cu Societatea de Dare la Semn, se atestă că pe actualul amplasament al arenelor au fost amenajate tribune și terenuri de tenis încă din perioada interbelică, Societatea „Tennis Club Român” având calitatea de chiriaș în perioada 1934-1949.

Din 1946 până în prezent, Banca Națională a României a avut, neîntrerupt, calitatea de proprietar, plătind taxe și impozite. În perioada comunistă, baza sportivă a fost utilizată atât de Banca Națională a RSR, cât și de Consiliul National pentru Educație Fizică și Sport, Ministerul Turismului și Sportului, precum și de alte entități sportive. De exemplu, Clubul Sportiv „Progresul” a funcționat acolo în calitate de chiriaș.

Tradiția practicării tenisului aici încă din perioada interbelică și amenajările deja existente, precum și situarea Parcului cu Platani în centrul Capitalei au determinat regimul comunist să considere perimetrul respectiv ca adecvat pentru extinderea și modernizarea arenelor de tenis, în regim de urgență, pentru găzduirea finalei Cupei Davis între echipele României și SUA în anul 1972.

Amenajările făcute de statul comunist pe această proprietate a Băncii din strada Dr. Staicovici nr. 42-48 au fost preluate cu plată de BNR în anul 1991, pe baza unui protocol încheiat cu Ministerul Tineretului și Sportului. Dar în 1991, când BNR a reintrat deplin în drepturile sale de proprietate, baza sportivă era compromisă, iar clădirile din incintă erau degradate. Stadionul de fotbal nu mai era funcțional, tribunele și toate dotările erau dezafectate și mutate încă din anul 1985.

Banca Națională a respectat întocmai prevederile Protocolului semnat cu Ministerul Tineretului și Sportului în 1991. În anul 1996, a reconstruit stadionul la standardele primei ligi de fotbal, astfel că a putut să găzduiască, în 1998, Campionatul european de fotbal pentru tineret. De asemenea, după 1990, Banca Naţională a restructurat principalele clădiri din această incintă, care găzduiesc în prezent Centrul de Perfecţionare Profesională, precum și alte structuri ale Băncii, astfel încât aici își desfășoară activitatea zilnic aproximativ 170 de funcționari ai instituției noastre.

În același timp, Banca Națională a revigorat cu grijă spaţiile verzi, diferența dintre rarii platani ce mai pot fi văzuți pe unele străzi din București și cei grupaţi în patrimoniul natural al BNR din Str. Dr. Staicovici fiind evidentă. Niciunul nu are semeţia celor aflaţi în grija Băncii Naţionale, care le acordă atenția cuvenită unor exemplare protejate, fiecare având fișa sa de monitorizare.

O analiză mult mai detaliată a acestei proprietăți, a statutului său juridic și a diverselor inițiative care au încercat sa preia aceasta proprietate găsiți pe site-ul BNR, în articolul domnului Adrian Vasilescu: Statutul juridic al patrimoniului BNR între lumini și umbre – studiu de caz Parcul cu Platani.

În contextul negocierilor de aderare a României la Uniunea Europeană, transpunerea prevederilor aquis-ului UE la nivelul cadrului legislativ de reglementare a activității BNR s-a concretizat în adoptarea Legii nr. 312/2004 privind Statutul Băncii Naționale a României, noul act normativ încorporând recomandările Băncii Centrale Europene privind asigurarea convergenței juridice cu legislația europeană în domeniu.

Mai mult, după aderarea României la Uniunea Europeană (2007), când Banca Națională a României a devenit membră a Sistemului European al Băncilor Centrale, capacitatea instituției noastre de a se implica financiar în activități care excedează obiectivelor unei bănci centrale este limitată.

Banca Națională a prezentat în Parlament mai multe propuneri privind transferul prin lege către statul român a unei părți din această proprietate care cuprinde amenajările sportive, așa cum au fost transferate și celelalte proprietăți menționate anterior, amintind că în plus, după aderarea la UE trebuie să fie îndeplinite și rigorile impuse de legislația europeană.

Într-o prezentare susținută la Universitatea din Craiova în anul 2018 am subliniat că Banca Națională a României nu a făcut altceva decât să adauge valoare unei zone de patrimoniu a orașului București, prin reamenajarea parcului și dezvoltarea clădirilor, iar punerea în valoare a arenelor de sport aflate în cadrul acestui parc trebuie să se facă în condițiile legii pentru ca întregul ansamblu să-şi păstreze şi valoarea de patrimoniu şi cea utilitar-sportivă.

Mă opresc aici cu prezentarea acestor aspecte legate de patrimoniul BNR.

Vă mulțumesc pentru atenție, urez succes celor care au prezentări în program și vă doresc tuturor două zile interesante și plăcute la Banca Națională a României!

București, 4 mai 2023