Ducat de argint emis de Radu I din tezaurul descoperit la Teiuș,
jud. Olt (Muzeul Municipiului București
Colecția „Maria și dr. George Severeanu”)
Fiu al voievodului Radu I, Mircea cel Bătrân (1386-1418), cunoscut în istoriografie drept Mircea cel Mare, a domnit o lungă perioadă, aducând voievodatul Țării Românești la maximă întindere teritorială și prestigiu.
Moartea fratelui său, Dan I (c. 1383-1386), al cărui asociat la domnie era, l-a adus la tron pe Mircea la 23 septembrie 1386, personalitatea marelui voievod marcând evoluția statului românesc dintre Dunăre și Carpați, la cumpăna dintre veacuri. De la mijlocul secolului al XIV-lea formațiunile politice din Peninsula Balcanică au căzut rând pe rând sub armele unei noi puteri, cea a sultanilor otomani, care se ridicase din Asia Mică pe ruinele Imperiului Bizantin. Expansiunea otomană a fost fulgerătoare, până la începutul domniei lui Mircea fiind supuse țaratul sârbesc și țaratele bulgărești de la Tărnovo și Vidin.
Aspru otoman emis de Bayezid I din tezaurul descoperit la Văcăreni, jud.
Tulcea (Institutul de Arheologie „Vasile Pârvan” al Academiei Române)
Primele înfruntări cu otomanii au avut loc încă din 1388, când Mircea alipește Dobrogea la Țara Românească, evitând transformarea teritoriului dintre Dunăre și Marea Neagră în pașalâc. Aceste acțiuni și sprijinul acordat statelor aflate la sudul Dunării au atras riposta otomană condusă de tânărul și ambițiosul sultan Bayezid I.
Anul 1394 (sau 1395 după alte surse) a reprezentat un moment decisiv pentru menținerea independenței voievodatului muntean. În urma sângeroasei bătălii de la Rovine, oastea otomană a fost nevoită să se retragă în sudul Dunării fără a reuși să transforme Țara Românească în pașalâc. Cronicile slave menționează că „lănci nenumărate s-au frânt și s-au tras atâtea săgeți încât cerul nu se putea vedea de mulțimea lor”, iar cele turcești, ale inamicului, recunosc că în urma pierderilor „sultanul se retrăgea plin de demnitate”.
Ducat de argint emis de Vlad I din tezaurul descoperit la Văcăreni, jud. Tulcea
(Institutul de Arheologie „Vasile Pârvan” al Academiei Române)
La scurtă vreme Mircea pierde tronul în urma unui complot intern, fiind nevoit să se refugieze în Transilvania. Cu sprijin otoman este înscăunat Vlad I, intrat în istoriografie drept Uzurpatorul, care ar fi închinat țara sultanului.
Monede de argint emise de Sigismund de Luxemburg din colecțiile Băncii Naţionale a României
În 1395, la Brașov, Mircea încheie un tratat cu regele Ungariei, Sigismund de Luxemburg, care îi recunoaște ca feude, după tradiția vremii, Amlașul, Făgărașul și Banatul de Severin. Pericolul turcesc îngrijorase țările creștine, în special cele din Europa Centrală, direct amenințate, și în anul 1396 este inițiată de regele Sigismund de Luxemburg o cruciadă anti-otomană. Îndemnul la cruciadă a avut mare ecou și în vestul Europei, în tabăra organizată la Timișoara sosind peste 10.000 de cavaleri din Franța, Italia, Anglia și Germania. Cruciada, la care a participat și Mircea, a debutat cu câteva victorii însă s-a sfârșit prin înfrângerea de la Nicopole.
După dezastrul suferit de cruciați, țaratul de la Vidin a fost desființat și Bulgaria transformată pentru sute de ani în pașalâc. În acest context tulbure, către sfârșitul anului 1396 sau în 1397, cu ajutorul lui Știbor, voievodul Transilvaniei, Mircea reușește să îl alunge pe Vlad I Uzurpatorul și să revină pe tronul Țării Românești. În următorii ani cronicile consemnează mai multe confruntări cu oștile otomane, dar și acțiuni menite să întărească frontul anti-otoman și să mențină independența țării. În acest sens trebuie privite tratatele încheiate cu regatele Ungariei și Poloniei, precum și sprijinul acordat lui Alexandru cel Bun pentru a obține domnia Moldovei. Tratatele au avut și o componentă economică, așa cum este cazul celor încheiate cu negustorii din Liov și Brașov, menite a stimula relațiile comerciale. Documentele vremii menționează existența vămilor și a mărfurilor care erau taxate aducând domniei venituri importante dar și utilizarea monedei proprii.
În prima parte a domniei, Mircea a bătut ducați de argint care aveau o iconografie similară celor puși în circulație de către predecesori: pe avers scut și pe revers acvilă cu capul întors spre stânga, ținând cruce în cioc, așezată pe un coif.
Studierea materialului numismatic a relevat că ducații puși în circulație aveau legenda în limba latină sau în slavonă.
Marcă poștală, 1968, 550 de ani de la moartea lui Mircea cel Bătrân;
tiraj: 1 milion de exemplare; machetator: I. Dumitrana
Anul 1402 aduce schimbări importante în privința relațiilor cu Imperiul Otoman. Înfrângerea și capturarea sultanului Bayezid I de către mongolii lui Timur Lenk au deschis calea luptelor pentru putere în cadrul Imperiului Otoman. Înfruntarea dintre fiii lui Bayezid I a fost atent speculată de către voievodul Mircea, care îl sprijină mai întâi pe Musa împotriva emirului Süleyman, cu scopul slăbirii puterii otomane. La început, Musa a fost înfrânt și s-a refugiat în Țara Românească, însă cu ajutorul lui Mircea reușește în 1411 să ocupe Adrianopol, capitala de atunci a statului otoman, și să devină sultan. În această perioadă Țara Românească atinge limitele dezvoltării teritoriale, așa cum reiese și dintr-un document din anul 1406 în care voievodul se prezintă astfel: „Eu, întru Hristos Dumnezeu binecredincios şi binecinstitor şi de Hristos iubitor şi autocrat, Io[an] Mircea mare voievod şi domn din mila lui Dumnezeu şi cu darul lui Dumnezeu, stăpânind şi domnind peste toată Ţara Ungrovlahiei şi a părţilor de peste munţi, încă şi către părţile tătăreşti şi Amlaşului şi Făgăraşului herţeg şi domnitor al Banatului Severinului şi pe amândouă părţile pe toată Podunavia, încă până la marea cea mare şi stăpânitor al cetăţii Dârstorului”.
Ducat de argint cu reprezentarea voievodului Mircea cel Bătrân pe avers
din tezaurul descoperit la Titu, jud. Dâmbovița
(Institutul de Arheologie „Vasile Pârvan” al Academiei Române)
După 1397 (sau după 1402 potrivit unor opinii) are loc o reformă monetară în urma căreia crește greutatea brută și conținutul de argint al ducaților. În privința iconografiei, elementele de noutate sunt apariția reprezentării voievodului și a lui Iisus Christos, reflectând rolul important pe care îl joacă Mircea pe scena politică balcanică, dar și calitatea de apărător al creștinătății.
Ducat de argint emis de Mircea cel Bătrân din colecțiile Băncii Naţionale a României
O primă serie de ducați îl înfățișează pe voievodul Mircea cel Bătrân, în picioare, cu coroană, ținând în mâna dreaptă o lance poziționată vertical sau oblic și în stânga globul crucifer. Pe revers apare un scut înclinat, deasupra căruia se află un coif şi acvila Ţării Româneşti. O a doua serie de ducați de argint puși în circulație după reformarea sistemului monetar au pe o parte bustul lui Iisus Christos binecuvântând și pe cealaltă voievodul Mircea în picioare, ţinând în mâna dreaptă o spadă şi în stânga globul crucifer.
Ban de argint emis de Mircea cel Bătrân
(Muzeul Municipiului București - Colecția „Maria și dr. George Severeanu”)
Pe unii ducați voievodul este îmbrăcat în costum bizantin, în timp ce pe alţii apare în chip de cavaler occidental. Moneda Țării Românești îndeplinește nu numai o funcție economică, dar este și un mijloc de propagandă, voievodul fiind ilustrat așa cum apare în documentele scrise: „domn de sine stătător și singur stăpânitor”. În urma reformei este reintrodus banul, un nominal divizionar având menirea de a asigura necesarul de monedă măruntă. Banii erau anepigrafi (fără legendă) și aveau pe avers o cruce cu braţele egale și pe revers scut înclinat, având deasupra acvila Ţării Româneşti.
Din a doua parte a domniei lui Mircea cel Bătrân provine o serie de monede care a stârnit controverse printre specialiști, unii atribuind-o monetăriei din cetatea Severinului. Pe avers se află reprezentarea și numele voievodului în slavonă și pe revers scut surmontat de acvila Țării Românești, cu legendă în latină, în care apare numele Petru sau Petrusian. Misteriosul personaj nu este amintit de documentele vremii ca fiind asociat la domnie și discuția asupra originii acestuia și a locului de batere a monedelor rămâne încă deschisă.
Ultimii ani ai domniei lui Mircea cel Bătrân sunt marcați de revenirea pericolului otoman la Dunăre. Intervențiile în luptele pentru putere dintre fiii lui Bayezid I au atras riposta noului sultan, Mehmed I, care și-a trimis trupele să jefuiască Țara Românească. O ultimă încercare de a-l înlocui pe Mehmed I cu fratele său Mustafa a eșuat și în anul 1417 o nouă expediție otomană trecea Dunărea. Asaltul oștilor otomane l-a determinat pe Mircea cel Bătrân să încheie pace către sfârșitul domniei, obligându-l la plata anuală a 3.000 de galbeni în schimbul promisiunii că țara nu va mai fi atacată.
După o lungă domnie, așa cum menționează o cronică sârbească, bătrânul voievod s-a stins la 31 ianuarie 1418, fiind înmormântat la Mănăstirea Cozia, ctitoria sa.
Medalia bătută de Societatea Numismatică Română
(Cabinetul Numismatic al Bibliotecii Academiei Române)
Personalitatea marelui voievod a fost evocată de cronicile vremii și onorată de urmași în perioada modernă. Societatea Numismatică Română a bătut la începutul secolului XX o serie de 11 medalii cu chipuri ale domnitorilor români, printre care şi prima medalie dedicată lui Mircea cel Bătrân. Medalia, cu un diametru de 50 mm, a fost realizată în două versiuni, în argint și bronz, ambele rar întâlnite în prezent.
Medalia mică a păcii de la București din 1913
(Cabinetul Numismatic al Bibliotecii Academiei Române)
Alte medalii care conțin portretul marelui voievod au fost emise cu prilejul Conferinței de pace și semnării tratatului de la București din anul 1913, în urma căruia Dobrogea de sud revenea României. Medaliile se remarcă prin tehnica de realizare și grija pentru detalii. Medalia mică a păcii de la București are pe avers bustul lui Mircea cel Bătrân alături de cel al regelui Carol I, iar pe revers o alegorie feminină a victoriei române având în plan îndepărtat podul peste Dunăre de la Cernavodă.
Medalia mare a păcii de la București din 1913
(Cabinetul Numismatic al Bibliotecii Academiei Române)
Medalia mare a păcii de la București, cu un diametru de 63 mm, este din alpaca argintată sau aurită și se remarcă prin ambutisarea adâncă ce a permis obținerea unor reliefuri de efect.
Medalia oficială a păcii de la București din 1913
(Cabinetul Numismatic al Bibliotecii Academiei Române)
Medalia oficială a păcii de la București din anul 1913, cu un diametru de 58 mm, este realizată de gravorul Henry Nocq. Pe avers este regele Carol I șezând pe tron și în stânga sa Mircea cel Bătrân ținând o cruce în mâna dreaptă. Îmbrăcămintea voievodului este realizată după fresca de la Mănăstirea Cozia. Pe revers se află o alegorie feminină a păcii pășind pe câmpul de luptă, care devine în urmă câmp cu holde și flori.
În anul 2011, Banca Naţională a României a pus în circulație o monedă din alamă, cu valoare nominală de 50 bani şi o monedă din aur, pentru colecţionare, cu valoare nominală de 200 lei, ambele dedicate aniversării a 625 de ani de la urcarea pe tron a domnitorului Mircea cel Bătrân.
Monedă din aur cu valoare nominală de 200 lei; tiraj: 250 de exemplare
Monedă din alamă, de circulaţie, valoare nominală de 50 bani
În cadrul expoziției permanente a Muzeului Băncii Naţionale Române vizitatorii pot admira principalele tipuri de emisiuni monetare puse în circulație de Mircea cel Bătrân, domnitor al Țării Românești. În anul 2018 se împlinesc 600 de ani de la moartea sa.