Domnule Preşedinte al României
Domnule Preşedinte Traian Băsescu
Domnule Comisar European Gunther Oettinger
Excelenţele Voastre Domnilor Ambasadori
Distinşi oaspeţi

Vă mulţumesc pentru participare Dumneavoastră, la Banca Naţională a României, la reuniunea omagială dedicată împlinirii a 10 ani de la aderarea ţării noastre în marea familie a Uniunii Europene.

De un deceniu, de când România a devenit stat-membru al Uniunii Europene, parcurgem un drum nou de dezvoltare istorică. Este important să subliniem că ȋntre rezultatele remarcabile ale României obținute ȋnainte de 2007 multe au fost catalizate de aspiraţiile noastre de a deveni membri ai Uniunii Europene. Din 2000 şi până în 2006, programele noastre de dezvoltare durabilă au fost structurate decisiv pe valorificarea şansei de integrare europeană şi de admitere în NATO. În acest fel, societatea românească şi-a asigurat scopul şi mijloacele, incerte până atunci, în eforturile noastre de transformare spre democrație și economie de piață funcţională.

O imagine relevantă a acestei evoluţii pozitive este oferită de comparaţia PIB per capita, ȋn termenii puterii de cumpărare, față de media EU/15 țări, care au alcătuit Uniunea Europeană înainte de 2004. În anul 2000, în România, acest indicator se situa la 22,4 la sută din media EU15; în Bulgaria se situa la 24,3 la sută, în Polonia la 40,6 la sută; iar în Ungaria la 45,2 la sută. În 2016 PIB per capita, calculat ca procent din media aceluiaşi indicator, era de 44,5 la sută în Bulgaria, 54,5 la sută în România, 63,6 la sută în Ungaria și 64,1 la sută în Polonia.

Am fost angajat direct în negocierile de aderare, in anul 2000, când am avut un mandat de prim-ministru. Am datoria să subliniez că stabilirea datei aderării, la 1 ianuarie 2007, nu a fost un simplu fapt calendaristic, ci a avut o importanţă strategică deosebită, a devenit un adevărat catalizator al eforturilor susținute şi continue ale tuturor guvernelor, care au urmat, ȋn îndeplinirea programului complex, coerent şi relativ îndelungat de pregătire a României pentru aderarea la Uniunea Europeana. Fac această remarcă într-un moment în care, astăzi, avem de răspuns la o altă întrebare de însemnătate strategică. Şi anume, când vom intra în Zona Euro?

Aderarea la UE s-a bazat pe acel program național coerent si, cu deosebire, ambițios. Romania are nevoie si acum de un program național de aderare, care să fie sprijinit de partidele politice și de forțele societății, de această dată, la zona euro. Este bine ca acest program sa fie de asemenea ambițios, dar si realist. Stabilitatea, echilibrul şi sănătatea economiei sunt de o însemnătate cardinală. Poate că, mai important decât orice, este să urmărim – indiferent de evoluția ciclului electoral – politici realiste, echilibrate, care să asigure sustenabilitatea creșterii noastre economice.

Experiența relativ îndelungată pe care o am ȋn domeniul macroeconomic m-a convins de un adevăr esențial şi anume că pentru dezvoltarea durabilă a unei ţări cu economie de piață nu există substitut la politicile economice fundamental corecte. Iar acestea nu sunt prociclice, ci anticiclice.

Stabilitatea economiei este cheia pentru a avea un progres constant al nivelului de trai, măsurat, de exemplu, prin nivelul PIB/locuitor. Stimularea consumului, ȋn perioade ȋn care acesta creşte şi fără ajutorul politicilor macroeconomice, nu ajută la recuperarea decalajelor. Vrem să creştem mai repede; este normal să grăbim ritmul pentru a reduce decalajele.

Ca să urcăm mai repede trebuie să mărim potențialul nostru de creștere. Asta înseamnă, ȋn mod concret, că potențialul factorilor de producție trebuie mărit.

Probleme majore, la noi, rezultă din faptul că ȋn prezent avem dificultăţi atât cu factorul capital, cât şi cu factorul forță de muncă.

Referitor la capital sunt multe de discutat. Vreau doar să pun accentul pe problemele extraordinar de mari pe care le creează capitalului, autohton sau străin, nu contează, starea precară a infrastructurii, lipsa autostrăzilor. Avem un necesar enorm de infrastructură.

Aceasta este o problemă de investiții publice, care au fost întotdeauna tăiate în perioade de recesiune, dar deseori și în faza expansionistă. Mai mult, fondurile europene, chiar atunci când au crescut, nu s-au alăturat investițiilor publice, ci doar le-au înlocuit.

Ne pregătim să sărbătorim 100 de ani de la Unire. Dar fără infrastructură, provinciile noastre istorice riscă să vadă discrepanțe crescute în viitor. Am vorbit de nevoia ca autostrăzile noastre să ajungă să treacă munții Carpați. Acum vreau să fiu mai clar și să precizez că aceasta nu înseamnă trecerea Carpaţilor doar de la nord la sud, ci și de la est la vest. Nu este nevoie doar de o autostradă Pitești-Sibiu, ci si de o autostrada Iași-Târgu Mureș. Acestea ar trebui să fie priorități pentru noi.

Mă voi referi, pe scurt, și la factorul forță de muncă. Avem o rată de activitate mică, cam 66 la sută, față de o medie a Uniunii Europene de 73 la sută, ceea ce dă impresia că avem resurse de forță de muncă disponibile pentru a mări potențialul de producție. Dar asta nu este chiar realitatea. Pe de o parte, din nou, lipsește infrastructura, fapt ce nu permite o mobilizare a resurselor disponibile.

De exemplu, există insule de șomaj ridicat, cum ar fi în Vaslui, Botoșani, Mehedinți, dar, din cauza lipsei de infrastructuri, nu apar stimulentele pentru investiții private în regiunile respective. Pe de altă parte, există o decuplare crescândă între calificările disponibile și calificările forței de muncă pe care le solicită piața muncii.

Cererea pentru calificări înalte este în creștere în România. Oferta de astfel de calificări a rămas însă mult în urmă. Este foarte sugestiv să menționez că aproape 21 la sută dintre tinerii români între 15 și 29 de ani nu urmează vreo formă de învățământ, dar nici nu lucrează. În Uniunea Europeană, media acestui indicator este de numai 14 la sută.

Eu personal sunt optimist că România va adopta în curând un program serios, coerent, sănătos de trecere la moneda unică, dar acesta să fie un catalizator al reformelor pe care trebuie să le facem și nu să fie văzut ca un panaceu al problemelor noastre.

La 10 ani de la aderarea la Uniunea Europeană, în semn de omagiu, Banca Naţională a României a lansat un set de trei monede pentru colecţionare, din aur, argint şi tombac. O compoziţie care, pe avers, conţine detalii arhitecturale ale stilului brâncovenesc, alături de inscripţia în arc de cerc “ROMANIA”, valoarea nominală (100 LEI, 10 LEI şi 1 LEU), stema României şi anul de emisiune “2017”. Pe revers fiind înfăţişate statele Uniunii Europene, evidenţiate în mod distinct, şi inscripţia circulară “10 ANI DE LA ADERAREA LA UNIUNEA EUROPEANĂ”.

În acest cadru solemn, la 10 ANI DE LA ADERAREA ROMÂNIA LA UE, sunt onorat să anunţ hotărârea CA al BNR de a le acorda câte un set de monede omagiale domnului Klaus Werner Iohannis, Preşedintele României şi domnului Gunther Oettinger, Comisar European pentru Buget şi Resurse Umane. Îmi face o deosebită plăcere sa înmânez cate un set de monede omagiale domnului Preşedinte al României şi domnului comisar european, Gunther Oettinger.

Consiliul de Administrație al BNR a hotărât, de asemenea, să acorde câte un set de monede domnului Președinte Traian Băsescu, domnului Calin Popescu Tăriceanu, Președintele Senatului României, semnatari ai documentelor de aderare, domnului Vasile Puşcaş, Negociator Şef al condițiilor de aderare; domnului Valdis Dombrovskis, Vicepreşedinte al Comisiei Europene şi doamnei Angela Cristea, Şeful Reprezentanţei CE în România. Voi fi onorat sa înmânez aceste monede in cadrul unor ceremonii ce vor avea loc ȋn a doua parte a acestei solemnități.