Doamnelor și domnilor,

„Bine ați venit!” la Banca Națională a României, la Simpozionul de istorie și civilizație bancară „Cristian Popișteanu”, dedicat aniversării celor 137 de ani de la înființarea BNR, 150 de ani de la adoptarea leului ca monedă națională, precum și celor 50 de ani de la apariția revistei „Magazin istoric” și 20 de ani de la reînființarea Muzeului BNR.

Programul acestei zile este următorul:

• După cuvântul meu de deschidere, o să-l invităm pe domnul guvernator, Mugur Isărescu, să ne prezinte mesajul domniei sale și să ne vorbească despre „Banca Națională a României în Primul Război Mondial”. De asemenea, ne va prezenta moneda emisă de curând, dedicată împlinirii a 150 de ani de la adoptarea sistemului monetar național și a leului ca monedă națională.
• Avem apoi primul panel al simpozionului, cu titlul „Educație financiară prin istorie”, în cadrul căruia îi vom asculta pe domnii: Valentin Lazea, economist șef al BNR, Radu Ghețea, președintele CEC Bank, Vasile Secăreș, președintele Institutului Bancar Român, precum și pe domnul Adrian Vasilescu, consultant strategie la BNR.
• Urmează o pauză de o oră, pentru un cocktail, care este oferit în sala „Alexandru Ottulescu”, precum și pentru vizionarea expoziției „Banca Națională a României în timpul Marelui Război”, pregătită de noi pentru a marca Centenarul Primului Război Mondial și al Marii Uniri. Această expoziție are două componente: panourile expuse în holul de marmură, la intrarea în sala „Alexandru Ottulescu”, și panourile stradale, expuse pe strada Lipscani. Cu precizarea că aproape toate documentele și fotografiile sunt din Arhiva generală a BNR și din Fototeca istorică a băncii, vă invităm ca pe parcursul acestei zile să le vedeți.
• La ora 14, vom deschide lucrările sesiunii de comunicări cu tema „Banca Națională a României și Primul Război Mondial. Anul 1917”. Domnul academician Ioan-Aurel Pop, rectorul Universității Babeș-Bolyai Cluj, ne va prezenta lucrarea „Românii transilvăneni și pregătirea Marii Uniri”.
• Apoi domnul Mihail Dimitrie Sturdza, diplomat al Institutului de Studii Politice din Paris, ne va vorbi despre „Contele de Saint-Aulaire, ministru plenipotențiar al Franței în România (1916 – 1920)”.
• Prima parte a sesiunii de comunicări va fi încheiată de domnul Christophe Midan, atașat al Apărării la Ambasada Franței, care ne va vorbi despre „Misiunea Berthelot, un exemplu de cooperare franco – română”.
• A doua parte a sesiunii de comunicări va fi deschisă de doamna profesor universitar emerit Dolores Toma, de la Universitatea București, care ne va vorbi despre „Martha Bibescu, o prințesă în război și dincolo de el”.
• Apoi doamna Brîndușa Costache, șeful Serviciului Arhivă de la BNR, doctor în istorie, și doamna Nadia Manea, expert la BNR, doctor în istorie, ne vor prezenta „Bucureștiul sub ocupație – 1917, cel mai lung an de război”.
• În final, domnul Dorin Matei, redactor-șef al revistei „Magazin Istoric”, ne va prezenta comunicarea „Marele Război și românii în paginile Magazin Istoric”.
• După discuții și concluzii, urmează decernarea premiilor anuale oferite de Fundaţia culturală Magazin Istoric, pentru cele mai importante contribuţii ale cercetării istorice pe anul 2016.
• Ziua se va încheia cu un concert extraordinar „Mariana Nicolesco împreună cu laureați ai Concursului internațional de canto Hariclea Darclée” și cu o recepție în sala „Alexandru Ottulescu”.

Doamnelor și domnilor,

Ne aflăm la cea de-a XXV-a ediție a Simpozionului, o ediţie aniversară, care ne oferă prilejul să rememorăm începuturile. În anul 1990, după 50 de ani de economie centralizată, pentru marea masă a românilor banca, adică locul unde puteai să-ți depui în cea mai mare siguranță banii și de unde puteai să primești împrumuturi, era Casa de Economii și Consemnațiuni, binecunoscutul CEC. În acel moment percepția publicului era corectă, deoarece CEC-ul era singura instituție bancară din România specializată în relațiile cu populația, singura care efectua operațiuni de creditare a persoanelor fizice.

În anul 1990 a început perioada de redefinire a sistemului bancar românesc, pentru a intra în tiparele economiei de piață. Este perioada în care BNR îşi propusese obiective pe care putem să le numim istorice:

• Reînființarea sistemului bancar pe două niveluri, prin adoptarea în mai 1991 a noilor legi bancare, Legea privind activitatea bancară și Legea privind Statutul BNR;
• Renunțarea la controlul direct, administrativ al sistemului bancar și trecerea la instrumente indirecte de control monetar;
• Liberalizarea preţurilor;
• Eliminarea plafoanelor de credit și liberalizarea completă a dobânzilor din sistemul bancar;
• Adoptarea unui nou regim valutar, realizarea convertibilității interne, de cont curent a monedei naționale și eliminarea cursurilor multiple;
• Deschiderea pieţei interbancare, ca instrument al pieţei libere;
• Deschiderea caselor de schimb valutar;
• Înființarea Băncii Comerciale Române, care a preluat de la BNR întreaga activitate comercială (1990), reorganizarea ca societăți bancare cu capital de stat a băncilor care existau în România în 1989 și începerea procesului formării societăților bancare cu capital de privat. La sfârșitul anului 1991, funcționau în România patru bănci cu capital de stat, patru private sau cu capital mixt, CEC-ul și 5 sucursale ale unor bănci străine.

Se încheia astfel epoca în care statul paternalist avea grijă de economiile bănești ale populației şi stabilea cine, când și cât să se împrumute, sau în care erau acordate credite abundente și ieftine pentru întreprinderile de stat, multe falimentare. Acum, fondul de salarii nu mai putea fi eliberat dacă întreprinderile nu aveau bani în cont, iar ameninţarea cu muncitorii aduşi în faţa băncii ca să facă presiuni nu mai funcţiona.

Populaţia suporta deja efectul măsurilor dureroase. În aceste condiţii, cum puteau fi comunicate și explicate toate aceste schimbări publicului, clienților noilor instituții bancare.

Primul răspuns era: educaţia financiară a populaţiei. Pentru început, oamenii trebuiau convinși că au nevoie de educație financiară, deoarece le putea aduce mari beneficii. Dar sintagma educație financiară s-a răspândit în România abia la sfârșitul anilor '90, începutul anilor '2000 şi a rămas multă vreme pentru mulţi dintre noi doar o expresie. Ne aflam într-un moment în care:

• Societatea românească ignora educația financiară;
• În școală nu se preda așa ceva, iar în familie se discuta rar;
• Sistemul bancar abia îşi pregătea specialiştii;
• Se înțelegea destul de greu că educația financiară este mai mult decât a vorbi despre bani și bănci. Este, de fapt, una dintre căile dezvoltării personale;
• Este adoptarea unui mod de a fi;
• De a face economii;
• De a cheltui rațional și de a avea cheltuieli mai mici decât veniturile;
• De a-ţi gestiona corect bugetul, alocând eficient banii personali;
• De a face investiții;
• De a nu acționa emoțional atunci când iei decizii financiare.

În ceea ce priveşte domeniul bancar, educația financiară trebuia, în primul rând, să pregătească populația pentru a intra în relație cu băncile, pentru a înţelege câte ceva din ABC-ul bancar:

• Care sunt serviciile oferite de bănci și care se potrivesc profilului și bugetului fiecărui client?
• Cum se accesează ori se restructurează un credit?
• Cât de importantă este citirea, înţelegerea şi asumarea cu responsabilitate a Contractului de credit, pentru a fi semnat în deplină cunoştinţă de cauză?
• Care sunt principalele riscuri ale unui credit?
  • Riscul de curs de schimb;
  • Riscul ratei de dobândă, mai ales pentru o durată de creditare îndelungată;
  • Riscul diminuării sau pierderii veniturilor familiei etc. Nu intru în amănunte, dar nu pot să nu-mi amintesc de câte ori s-a spus în această sală că este foarte bine să ne îndatorăm în valuta în care suntem plătiți, eliminând astfel riscul de curs de schimb.

În anii '90:

• Limbajul folosit pentru comunicarea informaţiilor financiar-bancare în societate era de neînţeles pentru cei care nu erau specialişti ai domeniului;
• După 50 ani de economie planificată de stat, oamenii nu înțelegeau legile economiei de piaţă sau rolul firesc al sistemului bancar în societate şi în economie;
• Trebuia reinventată profesia de funcționar bancar, care să înţeleagă funcţionarea sistemului bancar într-o economie de piaţă;
• Trebuia redeşteptată tradiţia băncilor și a bancherilor din România de dinainte de 1947.

Atunci, mai exact în anul 1992, profesorul Cristian Popișteanu, specialist în Relații Internaționale, membru al Asociației Române de Drept Internațional, corespondent de presă la Paris și la Praga (1968), participant la numeroase congrese mondiale ale istoricilor, un om care călătorise mult în străinătate înainte de 1989, prieten și colaborator apropiat al profesorului Costin Murgescu – avea aşadar suficiente noţiuni despre ce înseamnă o bancă şi despre limbajul specific acestei profesii – i-a spus guvernatorului Băncii Naţionale a României: „Domnule guvernator, dacă eu nu înţeleg limbajul dumneavoastră, al bancherilor, câţi dintre români credeţi că vă înţeleg?“

Aşa s-a născut ideea simpozionului de istorie şi civilizaţie bancară, văzut ca o manifestare prin care să redescoperim și să împărtășim viitorilor funcționari bancari și, în egală măsură, viitorilor clienți ai băncilor:

• ABC-ul bancar;
• Tradiţia istorică a băncilor româneşti;
• Istoria Băncii Naționale a României;
• Rolul pe care băncile l-au jucat în viaţa economică, socială şi culturală a ţării;
• O percepție corectă asupra noului sistem bancar ce se forma în România;
• O percepţie corectă asupra profilului bancherului, care nu este întotdeauna, după cum spunea Mark Twain, tipul care îţi împrumută umbrela pe timp cu soare, dar o vrea înapoi în minutul în care începe să plouă.

Un alt obiectiv al simpozionului a fost îmbunătăţirea comunicării cu mass-media:

• Și în prezent, cu atât mai mult în anii '90 - '2000, se exercită autoritatea cuvântului tipărit asupra oamenilor de bună credință, dar care nu sunt întotdeauna foarte informați;
• Între timp, s-a adăugat și autoritatea informațiilor distribuite la televizor sau în mediul on-line;
• Concepția „este adevărat fiindcă am citit în ziar”, „a spus la televizor”, „am citit on line” a fost și este larg împărtășită de mulți oameni;
• În acelaşi timp, se ştie că mass-media consideră că emoția se vinde mai bine decât informația, ori informația despre realitățile bancare transformată în emoție poate produce cutremure ale sistemului bancar.

Atunci când a fost inițiat Simpozionul ce poartă astăzi numele lui Cristian Popişteanu, a constituit o premieră absolută:

• A fost prima formulă organizată prin care BNR şi sistemul bancar au iniţiat un program de comunicare a comunităţii bancare cu publicul larg;
• Cu timpul, exemplul acestui prim simpozion s-a extins, au apărut manifestări de profil din ce în ce mai diversificate şi mai specializate.

Pentru a ne atinge obiectivele propuse, în cadrul celor 24 de ediţii ale simpozionului au fost susţinute peste 200 de comunicări, în fața a peste 2.500 de persoane. Temele dezbătute timp de 24 de ani au fost:

1. De interes imediat, teme care preocupau societatea românească din acei ani:
   • Sistemul bancar în refacerea economică a României – 1994
   • Omul de bancă în societatea contemporană românească – 1995
   • Sistemul bancar din România – Prezent şi viitor – 1996
   • Introducerea monetei unice europene şi denominalizarea leului – 2001
   • Primul deceniu al reformei bancare din România – 2002
   • Competiţia dolar-euro, din perspectiva sistemului bancar românesc – 2003
   • Denominarea leului. Punctul de vederea al sistemului bancar – 2004
   • Integrarea europeană a României. Punctul de vedere al sistemului bancar – 2005
   • Moneta naţională, prezent şi perspective – 2007
2. Teme care priveau statutul şi menirea băncii şi a bancherului, mai ales în procesul de recâştigare a prestigiului acestei meserii:
   • Istoria civilizaţiei bancare româneşti – 1993
   • Renaşterea unei instituţii şi a unei profesii: banca şi bancherul – 1998
   • Cultură şi educaţie bancară; tradiţie şi perspective – 2000
3. Teme legate de istoria Băncii Naţionale a României și a sistemului bancar românesc:
   • Parteneri ai Băncii Naţionale a României în sistemul de credit autohton. Băncile comerciale, 1880-1948 – 2006
   • În slujba sistemului bancar. Oameni şi fapte – 2008
   • Din istoria Băncii Naţionale. Sucursale şi agenţii – 2009
   • Bancnotele şi monetele Băncii Naţionale a României. 130 de ani de istorie – 2010
   • 135 de ani de la înființarea Băncii Naționale a României – 2015
4. Vocația mecenatului în tradiția bancară:
   • Mecenatul bancar şi dezvoltarea artelor şi culturii – 1997
   • Arhitectură şi civilizaţie instituţională bancară – trecut şi prezent – 1999

În 2014, când Simpozionul avea deja o istorie, tema a fost dedicată chiar începuturilor acestei istorii: „Cristian Popişteanu – ziarist şi istoric”.

În ultimii doi ani, am insistat pe tematica Primului Război Mondial din mai multe motive:

• Pentru că în toată Europa se comemorează 100 ani de la acest eveniment istoric;
• Pentru că este puţin cunoscută contribuţia BNR, o instituţie privată în acea epocă, la efortul de război al ţării şi apoi la actul Unirii din 1918;
• Pentru evocarea pierderilor suferite de BNR în timpul războiului, cele mai dureroase fiind pierderea rezervei sale de aur, evacuată în Rusia, și pierderea celor 21 de funcționari, căzuți pe front.

În cei 25 ani de existenţă, Simpozionul a fost onorat de prezenţa multor personalităţi ale lumii ştiinţifice, bancare şi politice, dintre care amintim pe: academicienii Virgil Cândea, Dan Berindei, Dinu C. Giurescu, Ioan-Aurel Pop, Răzvan Theodorescu, Virgil N. Constantinescu, Ionel Haiduc, Tudorel Postolache; preşedintele Emil Constantinescu; profesorii Nicolae Noica, Radu Varia, Mihnea Constantinescu, Vasile Secăreş, Ioan Talpeş, Adrian Cioroianu, Victor Axenciuc, Gheorghe Iacob, Ioan Bulei, Ioan Scurtu, Ioan Bolovan, Nicolae Păun, Bogdan Murgescu, Marian Ștefan; bancherii Ion Ghica, Bogdan Baltazar, Elena Petculescu, Radu Negrea, Emanuel Odobescu, Petre Bunescu, Radu Graţian Gheţea, Constantin Dună, Dan C. Pescariu, Mişu Negriţoiu, Nicolae Dănilă, Eugen Dijmărescu.

Începând cu anul 1993, în cadrul Simpozionului, Fundaţia Culturală Magazin Istoric acordă premii pentru cărţi de istorie. Premiile sunt sponsorizate de reprezentanţi ai unor vechi familii (Sturdza, Filitti, Chrysovelloni, Ghica, Rosetti, Giurescu), de bancheri sau instituţii, unii dintre sponsori având o frumoasă continuitate în acest efort de mecenat.

Au fost premiate:

• Volumele unor personalităţi ale istoriografiei româneşti;
• Cărţi de debut ale unor istorici aflaţi la început de drum
• Ediţii de documente.

Printre autorii premiaţi s-au numărat: academicienii Virgil Cândea, Dan Berindei, Dinu C. Giurescu, Ioan-Aurel Pop, Cornelia Bodea, Victor Spinei, Sabina Ispas, Răzvan Theodorescu; profesorii Paul Cernovodeanu, Ion Dumitriu Snagov, Dan Setlacec, Georgeta Filitti, Keith Hitchins, Larry Watts, Stephen Fischer-Galaţi, Matilda Caragiu Marioţeanu, Ştefan Sorin Gorovei, Marian Ștefan, Sorin Alexandrescu, Nicolae Balotă, Mihai Retegan, Neagu Djuvara, Irina Nicolau, Horia Bernea, Alexandru Suceveanu, Dan Horia Mazilu, Florin Constantiniu, George G. Potra, Ioan Scurtu, Nicolae Noica, Christophe Midan.

În urma celor 24 de ediţii ale Simpozionului, avem câteva certitudini în legătură cu eficienţa acestui demers. În primul rând, faptul că Simpozionul „Cristian Popişteanu“ a devenit un model, acela al proiectelor culturale care nu sunt abandonate cu ușurință, așa cum se întâmplă adesea în lumea de astăzi. Apoi, publicarea în revista „Magazin Istoric” a tuturor comunicărilor, care au ajuns astfel să fie larg popularizate, pentru că revista se vinde în toată țara, la un preț pe care și-l pot permite mulți oameni. Și, mai mult decât atât, pentru atragerea cititorilor tineri, de mai mulți ani lucrările simpozionului sunt postate pe site-ul revistei, unde pot fi accesate de toți cei interesați.

S-a spus și anul trecut, dar cred că este bine să repetăm că, așa cum „Magazin istoric” a făcut timp de 50 de ani „istoria pe înţelesul tuturor“ şi nu oricum, ci cu profesionalism, tot în acest fel am încercat și noi, în cei 25 de ani de parteneriat cu revista, să redescoperim tradiția bancară din România de dinaintea anului 1947 și, în egală măsură, să prezentăm „pe înțelesul tuturor” sistemul bancar actual.

În ceea ce privește educația financiară a publicului larg, Simpozionul „Cristian Popișteanu” a fost doar începutul, pentru că în ultimii zece ani BNR și-a conturat clar programul educațional în acest domeniu. Mă refer în primul rând la proiectele:

• „Academica – BNR”, prin care se urmărește realizarea unui dialog și a unui schimb de idei pe teme financiar-bancare, între banca centrală și comunitatea academică
• „BNR – Zilele porților deschise pentru studenții economiști”, proiect derulat împreună cu Consiliul Național al Rectorilor, la care în perioada 2009-2017 au participat peste 19.000 de studenți și cadre didactice
• „Să vorbim despre bani și bănci”, proiect inițiat în 2011, în parteneriat cu Ministerul Educației Naționale și Cercetării Științifice. Până în prezent au beneficiat de activitățile educaționale desfășurate peste 100.000 de preșcolari, elevi și cadre didactice din peste 750 de școli și licee din toată țara.

Înainte de a oferi microfonul domnului guvernator, Mugur Isărescu, acum, la aniversarea celor 137 de ani de existență ai Băncii Naționale, rememorez pentru dumneavoastră urarea transmisă de profesorul Costin C. Kirițescu în 1995, când Banca aniversa 115 ani de la înființare: „să aibă parte în continuare oameni entuziaști, clarvăzători precum Eugeniu Carada, patrioți precum Costin Stoicescu, conducători flexibili, adânc cunoscători ai tainei meseriei, precum Mugur Isărescu, pentru ca Țara să așeze BNR lângă Armată și Biserică”.