- Versiunea pregătită pentru susținere -

Doamnelor şi domnilor,

Tema evenimentului de astăzi, “Banking Compliance Summit”, organizat de Institutul Bancar Român (IBR) este una extrem de importantă pentru lumea bancară și trebuie să încep prin a vă felicita pentru această inițiativă. Mulţumesc de asemenea organizatorilor pentru invitaţia de a deschide acest eveniment. Și această a doua ediție va constitui, cu siguranță, un punct de reper pentru întreaga industrie bancară, dar și pentru profesioniștii în conformitate din alte sectoare de activitate, întrucât cadrul de reglementare în domeniul conformității reprezintă baza unei culturi instituționale solide.

Criza financiară care a izbucnit în 2008 a avut, printre principalii factori, deficiențele înregistrate la nivelul guvernanței corporative, inclusiv absența unor mecanisme eficiente de control intern și conformitate. O parte dintre riscurile sistemice și falimentele bancare care au avut loc în țările membre ale Uniunii Europene, dar și la nivel global, au fost generate de o asumare excesivă și imprudentă de riscuri. Astfel, a apărut necesitatea consolidării reglementării guvernanței corporative a instituțiilor prin introducerea unor principii și standarde care să asigure, cu prioritate, o supraveghere eficientă și să promoveze o cultură solidă privind riscurile la toate nivelurile. Prin urmare, consider că preocuparea pentru eficiența controlului intern și a conformării ar trebui să primeze în industria bancară și în acest context o importanță deosebită o au subiectele de azi: cadrul de prezentare a noutăților din domeniul reglementării conformității, împărtășirea celor mai bune practici în domeniu, impactul digitalizării serviciilor financiare asupra funcției de conformitate sau provocările cu care ne vom confrunta cu toții în această industrie în viitorul apropiat.

Pentru că acestea sunt temele generale ale evenimentului, îmi propun să aduc în discuție patru reguli ale conformării de la care trebuie să înceapă orice discuție.

Prima regulă ține de îmbunătățirea relațiilor cu instituțiile de supraveghere. Este total depășit momentul în care reglementările băncii centrale pot fi considerate responsabile de cât de bine sau rău funcționează o bancă. În consecinţă, nu are sens să aruncăm vorbe care creează neîncredere, de exemplu – „Nu merge bine banca din cauza supravegherii BNR”. Această atitudine nu îşi are rostul. Supravegherea internă este primul instrument care trebuie utilizat. Reglementările băncii centrale sunt în conformitate cu ceea ce se întâmplă în Europa. Uniunea bancară asta înseamnă. Așadar, vreau să subliniez această funcție de îmbunătățire a relațiilor instituționale cu autoritatea de supraveghere. În același timp, este nevoie de îmbunătățirea relațiilor cu acționarii, cu clienții și cu alte părți interesate. Sunt necesare dialogul și înțelegerea reciprocă, întrucât nimănui nu-i folosește că aruncăm vina dintr-o parte în alta.

A doua funcție la care doresc să mă refer este de rezolvare a deficiențelor. În viaţa practică apar deficienţe, e aproape inevitabil. Important e să rezolvăm deficienţele în timp real, să nu le lăsăm să se acumuleze. Unde se rezolvă? Ideal ar fi la faţa locului, și nu când vine reprezentantul BNR de la direcția de supraveghere. Recomand, prin urmare, îmbunătățirea relației cu autoritatea de supraveghere.

O a treia direcție a conformării ține de etica profesională. Nu se poate economie de piață fără principii etice. Anglicanii, puritanii nu concepeau economia de piață fără principii etice. Economia de piață s-a răspândit în toate religiile, dar aspectului etic nu i s-a mai dat importanță. În business un factor important a devenit lăcomia. Consider că trebuie să revenim la principiile clasice, care aveau la bază munca, etica. Toate acestea recâștigă acum teren. Etica trebuie să fie un element esențial al conformării.

Și, în sfârșit, o a patra direcție este evitarea unor decizii greșite de afaceri. Aveți câteva prelegeri care pot contribui pragmamatic la pregătirea profesională în acest sens.

Cred, totodată, că nu putem să abordăm aceste subiecte fără să vedem cadrul mai larg al educației și culturii bancare. În acest domeniu nu s-au spus toate lucrurile necesare, dar nu mai bâjbâim, mergem într-o direcție bună. Mulțumesc Institutului Bancar Român, mulțumesc băncilor comerciale pentru că faceți eforturi în direcția aceasta. Nebulozitatea care, trebuie să recunoaștem, a existat în urmă cu mai mulți ani, a dispărut acum. Erau regulamente bancare pe care le înțelegeam numai noi.

Ca o paranteză, când IBR s-a înființat, era o preocupare să le explice clienților cum arată un bilanț de bancă, pentru ca un client să nu creadă că banca dă bani din nimic. Politicile monetare și teoriile monetare vin cu concepte care vorbesc despre rolul băncilor comerciale în creația monetară, dar ceea ce vreau eu să sublinez este că a ajuns greu de explicat astăzi că băncile dau credite din banii deponenților!

Acum vedem inițiative legislative periculoase care încearcă să pună numai în cârca băncilor anumite costuri, fără să se uite la avalanșa care urmează. Cineva ar trebui să spună, să explice că, dacă băncile pierd, în consecință, sunt în pericol de fapt banii deponenților.

Am văzut cât de eronată este această abordare din partea băncilor: „Lasă că ne protejează Banca Națională!” În consecință, a apărut acel slogan: „Banca Națională e avocatul băncilor!”. S-a mai făcut o legătură periculoasă: „Băncile au capital străin, deci Banca Națională nu este a României”. Ba este a României! Dar, în general, avem replici moderne ale legii lui Gresham - moneda proastă alungă moneda bună – și ideile proaste scot de pe piață ideile bune.

În consecință, vă încurajez să reîncepem, cu toții, să investim în instruirea personalului bancar, să dezvoltăm acest cadru educațional. Este foarte important dialogul cu societatea în ceea ce privește riscul. Europa se schimbă foarte repede și ar fi bine să ținem pasul cu ea. A progresat în Europa dialogul cu societatea în ceea ce privește riscurile, derulat de European Systemic Risk Board. Acest consiliu european încearcă să comunice cu societatea pe tema riscului sistemic, așa cum se încearcă în Japonia să se comunice pe tema riscului seismic fără să producă panică în societate.

În România, când începi să avertizezi, se spune: „Speriați populația!” Un lucru complet neadevărat. Societatea europeană și Europa ca uniune au făcut progrese enorme în explicarea riscului financiar prin metode care prezintă publicului efecte pozitive și negative ale unor măsuri. Noi suntem membri ai acestei societăți și trebuie să urmăm aceleași practici în privința asigurării riscurilor care pot să apară din evoluții economice, din decizii guvernamentale, din inițiative legislative. Acesta este rolul Comitetului de Supraveghere macroprudențială, de exemplu, să averitizeze autoritățile în privința riscurilor. Autoritățile pot să răspundă: „Noi nu credem în acest risc” și atunci trebuie să dea explicații. Sau pot să spună: „Cred în totalitate, vă mulțumesc!” Aplică sau explică, aceasta este regula! Ce se propune acum este un lucru foarte simplu: hârtia de avertizare nu se aruncă la coș. O înregistrezi, pui în aplicare, iei măsuri de contracarare a riscurilor, iar dacă nu iei, explici. Trebuie să atragă responsabilitatea. Trebuie să învățăm să comunicăm cu societatea fără să se spună că speriem populația cu avertizări legate de riscurile care pot să apară din evoluții economice, decizii guvernamentale, inițiative legislative. Aceste mecanisme au lipsit în 2006 -2007, de exemplu, în ceea ce privește francul elvețian. Odată prinse într-un document de risc, nu mai putea spune nimeni, cum din păcate se întâmplă acum, că avertismentele nu au existat. În acest fel, responsabilitatea celui care nu a ținut cont de avertizarea de risc se poate clarifica și deconta.

Cu alte cuvinte, vă adresez din nou rugămintea să investiți în training-ul personalului. Multă lume spune că este o suprareglementare și în ceea ce privește controlul riscului financiar. O fi, dar nu putem să trecem pe lângă aceste aspecte. Trebuie să stabilim o metodologie națională. Toate aceste instituții europene care abordează problemele finanțării sistemului financiar în perioada următoare pun la dispoziție materiale de informare, conferințe, simpozioane pe această temă.

Încă un aspect: profit de ocazie să vă amintesc de directiva europeană privind creditele ipotecare și directiva privind instrumentele financiare. Training-ul intern nu este suficient. Este important ca băncile să realizeze că vor exista cerințe de profesionalizare a personalului care lucrează în aceste domenii.

Platforma educațională a IBR trebuie folosită mai activ de bănci, pentru că furnizează training specializat. Avem baza materială și cadrul organizatoric necesare.

Și chiar dacă la prima vedere nu are directă legătură cu tema de astăzi trebuie să discutăm în acest context despre onorabilitatea profesiei de bancher. Înainte de toate, dați-mi voie să vă spun că industria bancară trebuie să-și recâștige demnitatea. Cred că trebuie să nu mai avem pretenții ca lumea să știe exact cum este banking-ul, pentru că avem probleme de înțelegere a acestui aspect chiar în interiorul băncilor. Subliniez, este nevoie în primul rând ca industria bancară să-și recâștige demnitatea, încrederea. Profesia de bancher este una de mare demnitate , de mare încredere. Oamenii vin la dumneavoastră să-și depună averea, iar acest lucru este extrem de important, este un semn de mare încredere. Demnitatea activității de bancher este un lucru esențial. Dacă este slăbită, subiectiv sau obiectiv, activitatea bancară are de suferit.

În consecință, primul lucru pe care trebuie să-l dovediți în interior și apoi în exterior, în afara instituțiilor pe care le reprezentați, este că respectați regulile. Evident – în activitatea bancară este nevoie de viziune, dar vreau să vă atrag atenția asupra faptului că respectarea regulilor, conformarea la reguli este o chestiune vitală. Un rol important le revine funcțiilor de control (funcția de conformitate, funcția de administrare a riscurilor și funcția de audit intern) care au o responsabilitate, independentă de cea a conducerii, de a furniza o evaluare obiectivă, raportare și de asigurare.

Dacă mai lăsați să pătrundă în societatea românească ideea că în interiorul unei bănci fiecare face ce vrea este extrem de periculos, dacă mai lăsați acest lucru să se răspândească, nu trebuie să vă mirați că imaginea sistemului bancar românesc este afectată. În consecință, personal acord conformării o importanță deosebită, și din acest motiv apreciez utilitatea evenimentului la care ne aflăm. Iar conformare înseamnă inclusiv controlul manierei în care sunt respectate regulile dumneavoastră interne, normele și regulamente BNR, practicile internaționale și nu în ultimul rând standardele etice.

În acest context, trebuie să întelegem și importanța comportamentului public. Iar aici încă o dată vă invit și cu acest prilej la retezarea aroganței în discursul public, în relațiile cu clienții. Nu este prima dată când discutăm acest subiect. Sfatul meu este să renunțați la orice formă de aroganță, în numele unei relații de dialog permanent cu clientul și cu societatea, iar acest aspect esențial ține de standarde etice. Este adevărat că, uneori, poți părea arogant și când ești profesionist și folosești un limbaj tehnic, "păsăresc". Dar chiar și așa, dumneavoastră, ca bancheri, trebuie să arătați bunăvoință – benevolentia – față de clientul și publicul dumneavoastră. Trebuie să arătaţi că sunteți binevoitori, să explicați întotdeauna deschis activitatea dumneavoastră, deci tupeul trebuie exclus. Alteori, poți da senzația de aroganță dacă ești obosit și supraîncărcat, și aici cred că o atenție deosebită trebuie acordată de către omul de la ghișeul băncii, pentru că el intră în contact cu clientul. Este datoria noastră să respectăm standardele înalte ale profesiunii de bancher, ceea ce înseamnă un proces de autoconformare , ca prim pas pentru succesul demersului pe care îl propune evenimentul de azi.

Vă mulțumesc!

București, 27 octombrie 2016