- Versiunea pregătită pentru susținere -
Onorată asistență,
Doamnelor și domnilor
Îmi face o deosebită plăcere să iau parte azi la lansarea Raportului asupra stabilității financiare, ediția 2015, care marchează o aniversare : al 10-lea Raport de acest fel. Dacă în alte domenii Banca Națională a României a avut de recuperat un decalaj însemnat față de alte țări, în privința domeniului de stabilitate financiară putem afirma că Banca Națională a fost sincronizată cu celelalte bănci centrale din Europa.
Astfel, încă din 1999 a fost lansată direcția de politici financiare – precursorul actualei direcții de stabilitate financiară, care a fost înființată în anul 2004. În anul 2006 a fost lansat primul Raport asupra stabilității financiare, iar un an mai târziu a fost înfiinţat Comitetul Naţional pentru Stabilitate Financiară, din care au facut parte inițial Ministrul Finanţelor Publice, Guvernatorul Băncii Naţionale a României, Preşedintele Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare, Preşedintele Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor, Preşedintele Comisiei de Supraveghere a Sistemului de Pensii Private şi Directorul executiv al Fondului de Garantare a Depozitelor în Sistemul Bancar.
Sunt acestea câteva elemente care probează sincronismul BNR cu al celorlalte bănci centrale din Europa într-o chestiune a cărei importanță fundamentală a fost reliefată mai cu seamă dupa declanșarea crizei financiare mondiale, în septembrie 2008.
Dar ce se înțelege prin stabilitate financiară? Dintre numeroasele definiții folosite în prezent, mă voi opri doar la aceea furnizată de Banca Centrală Europeană. Aceasta definește stabilitatea financiară ca fiind condiția în care sistemul financiar (intermediari, piețe și infrastructura financiară) poate face față unor șocuri fără întreruperi majore ale intermedierii financiare și ale alocării efective a economisirii către investiții productive. Ceea ce arată că, într-adevar, stabilitatea financiară este un bun public – ea poate fi asigurată prin coordonarea politicilor macroeconomice și a institutiilor care au rol macroprudențial pe diferite segmente social-economice.
Raportul asupra stabilității financiare a cunoscut ameliorări succesive, pe masură ce tematica s-a clarificat, iar experiența internațională pe această temă s-a consolidat. Raportul din acest an aduce mai multe noutăți în raport cu cele precedente. Astfel, el propune o hartă a riscurilor la adresa stabilității financiare, care sintetizează punctul de vedere al Băncii Naționale asupra subiectelor desfășurate pe larg în Raport.
Un capitol nou, care se va regăsi și în următoarele ediții ale acestui raport, se referă la legăturile dintre stabilitatea financiară, cadrul de reglementare şi politicile macroprudenţiale. Aici se analizează și implementarea de către BNR a recomandărilor macroprudențiale emise de către Comitetul European pentru Risc Sistemic (CERS), adică alinierea la cele mai avansate standarde europene în materie de riscuri și de stabilitate financiară. În această ordine de idei semnalez o temă care a generat mai degrabă poziții emoționale decât analize lucide : înființarea Comitetului Național pentru Supraveghere Macroprudențială (CNSM), ca structură de cooperare interinstituţională, fără personalitate juridică, ce urmăreşte asigurarea coordonării în domeniul supravegherii macroprudenţiale a sistemului financiar naţional prin stabilirea politicii macroprudenţiale şi a instrumentelor adecvate pentru punerea în aplicare a acesteia. CNSM este conceput strict după modelul CERS. Asemenea comitete, cu rol consultativ, au fost înființate deja în aproape toate țările Uniunii Europene , dar numai în țara noastră au fost ridicate obiecții cu privire la un presupus (și nereal !) rol excesiv al Băncii Naționale, care în aparență s-ar substitui guvernului prin recomandările formulate de CNSM.
De asemenea, acest Raport supune atenției publice două teme de maximă importanță pentru menținerea echilibrelor macroeconomice fundamentale în economia națională. În primul rând, este vorba despre sustenabilitatea datoriei publice a României din perspectiva stabilităţii macroeconomice. Aceasta reprezintă tema specială a Raportului, dezbătută sub mai multe fațete, printre care două modele de analiză a acesteia și o foarte elocventă comparație internațională. Principalele mesaje care se desprind din tema specială sunt următoarele : (i) în prezent, datoria publica este sustenabilă ; (ii) creșterea în continuare a ponderii acesteia în PIB poate deveni periculoasă și contraproductivă ; și (iii) respectarea și în anii următori a obiectivului pe temen mediu (MTO) va asigura menținerea unui deficit anual în PIB, creșterea moderată de la un an la altul a datoriei publice totale care să permită stimularea economiei naționale și, concomitent, reducerea treptată a ponderii în PIB a datoriei publice, eliberând astfel resurse financiare și materiale pentru dezvoltarea accelerată a economiei naționale. Ne exprimăm convingerea că demersul experților Băncii Naționale va furniza o bază de dezbateri publice metodice și aprofundate, pentru a putea fi degajate orientări de politică economică de natură a avea o durabilitate care să depășească ciclul electoral.
A doua temă supusă atenției publice o reprezintă analiza pierderilor din sectorul privat al economiei. Considerăm că acestea ar trebui să fie reduse semnificativ în anii următori, pentru a limita risipa de resurse și a permite creșterea mai rapidă și pe baze sănătoase a economiei naționale. Ne propunem ca și această temă să dea naștere unor dezbateri publice, menite a îmbunătăți performanța sectorului privat al economiei și ameliorarea continuă a mecanismelor de alocare a resurselor.
A zecea ediție a Raportului asupra stabilității financiare este un document deosebit de amplu, care furnizează publicului un volum important de informație, în parte inedită, ca și, așa cum am arătat, numeroase teme incitante de dezbatere. Tocmai importanța subiectelor abordate în acest raport a determinat Consiliul de administrație al Băncii Naționale să decidă ca, începând din anul 2016, să fie pregătite și prezentate analiștilor, sistemului financiar și publicului larg câte două rapoarte asupra stabilității financiare în fiecare an. Considerăm că în acest fel Banca Națională va putea să își îndeplinească în mai bună măsură atât îndatorirea de diseminare cât mai transparentă a informațiilor de care dispune, în beneficiul economiei în ansamblul său, cât și rolul de actor apolitic și profesionist în demersul continuu de dialog pentru optimizarea politicilor macroeconomice.
6 octombrie 2015