Se împlinesc 150 de ani de la nașterea Regelui Ferdinand, cel căruia i-a fost hărăzit să realizeze Marea Unire. Cel căruia Nicolae Filipescu îi spunea la 15 decembrie 1915: ” Ești trimisul lui Dumnezeu să împlinești visul unui neam. Vei fi cel mai mare voievod al Țării, împodobindu-te cu titlurile lui Mihai Viteazu, Domn al întregului Ardeal, al Țării Românești și al Moldovei, și ducând și pe deasupra strălucirea purpurei regale. Sau, răpus în cel mai suprem avânt de vitejie al neamului, vei fi totuși sfințit ca erou național. De nu va fi nici una nici alta, mă tem că nici praf nu se va alege de Țară și Dinastie. De aceea, mărirea ce ți-o urăm, Sire, este să te încoronezi la Alba Iulia sau să mori pe Câmpia de la Turda”.

Și a fost voia Domnului ca Regele Ferdinand să înfăptuiască Marea Unire la 1 decembrie 1918 și să se încoroneze la 15 octombrie 1922 la Alba Iulia în Catedrala Reîntregirii.

Domnia Regelui Ferdinand a fost pentru România începutul reconstrucției în toate direcțiile, între care, cum era firesc construcțiile au ținut un loc de frunte. Clădirile publice ridicate reprezintă nu numai un admirabil efort material și spiritual pentru climatul politic și nivelul mijloacelor de înfăptuire din acea vreme, dar mai ales o mândrie a trecutului, o lecție a prezentului și un stimulent al viitorului. Iar pentru a putea înfăptui această epocă vastă de construcții, Regele Ferdinand a înțeles să-și aducă alături specialiști dintre cei mai buni, în frunte cu prof. ing. Anghel Saligny și Elie Radu.

O atenție deosebită a fost acordată înălțării edificiilor publice destinate Bisericii și Școlii - instituții fundamentale în consolidarea țării. De altfel, în acest mod se răspundea dorinței păturilor celor mai adânci ale poporului, atât de frumos exprimate de un țăran încărunțit care-i spunea profesorului Ion Petrovici, ministrul lucrărilor publice în 1921: ”Bordeiele noastre ca ale noastre, lăsați-le mai la urmă, dară ce-am vrea să ne ridicați îndată ar fi Biserica și Școala. ”

O primă clădire înălțată după primul război mondial a fost Catedrala Încoronării de la Alba Iulia. Proiectul de arhitectură și conducerea lucrărilor au fost încredințate arhitectului Victor G. Ștefănescu, în execuția antreprizei ing. Tiberiu Eremie. Piatra de temelie a fost pusă în ziua de 28 martie 1921, construcția fiind terminată la 30 septembrie 1922, în numai 16 luni.

Iată și două documente inedite:

Înaintașii noștri au înțeles că pentru a “consolida neamul și țara” au datoria să pună pe primul plan învățământul public – educația. Și pentru aceasta au elaborat o amplă politică de construcții școlare menite să ofere cadru fizic necesar desfășurării învățământului.

Să reținem numai suma pe care statul a alocat-o între anii 1922-1926 – ministru fiind C. Angelescu, un om providențial – pentru construcțiile școlare : 1 miliard și 200 de milioane lei, adică aproximativ 400 milioane euro de azi.

Acum au fost construite prestigioasele licee :

• Sfântu Sava
• Mihai Viteazu, al cărui plan de fundații îl datorăm ing. E. Prager.
• Dimitrie Cantemir, proiectat de arhitectul Virginia Andreescu – Haret.

Domnia Regelui Ferdinand a fost un pas hotărâtor și pentru dotarea cu localuri pentru învățământul superior.

Amintim:

• Palatul Academiei de Înalte Studii Economice, operă a arhitectului Edmond Van Saanen Algi şi a arhitectului constructor Grigore G. Cerkez.
• Palatul Școlii de arhitectură
• Școala Politehnică Timișoara
• Palatul nou al Universității din București

Toate aceste lucrări au fost urmărite în privința calității și cheltuirii banului public de Comisia tehnică a Ministerului Cultelor şi Instrucţiunii, condusă de prof Ermil Pangrati, o mare personalitate a culturii românești despre care se vorbește prea puțin.

Tot în acești ani s-a construit și remarcabila Catedrală ortodoxă de la Cluj. Am fost surprins găsind situația tuturor cheltuielilor pentru fiecare din cele 15 contracte încheiate în 20 februarie 1924 și 28 ianuarie 1930 (le-am prezentat în carte). Câtă grijă și responsabilitate pentru banul public! Noi astăzi nu găsim nici cotractul Bechtel! Dar sumele cheltuite ?!

Și, pentru a căpăta o imagine mai completă a construcțiilor publice realizate în epocă, să adaugăm și:

• Palatul Ligii Culturale (astăzi teatrul Lucia Sturza Bulandra), datorat lui Nicolae Iorga
• Palatul Cercului Militar
• Muzeul Țăranului Român
• Palatul Societății Politehnice – datorat inginerului A. Saligny și lui C. Olănescu.

Nu pot să nu amintesc că în anul 1919 Ateneul Român a fost transformat pentru a putea găzdui prima ședință a Parlamenului României Întregite, de unde există și o imagine unicat cu Regele Ferdinand care deschide lucrările.

Mulțumesc guvernatorului Mugur Isărescu pentru sprijinul acordat la elaborarea acestor lucrări și pentru remarcabila deschiderea spre istorie şi cunoașterea ei.

Mulțumesc tuturor specialiștilor de la Arhivele Naționale, Bibliotecii Academiei, Bibliotecii Naționale care m-au sprijinit, Editurii Vremea și doamnei Colfescu cu care am colaborat de ani buni. Dar și Tipografiei Arta Grafică al cărei director, Dl Christian Derveloy a știut să formeze o echipă de adevărați profesioniști în realizarea unor lucrări de artă.

Mulțumesc soției mele care mă rabdă de ani buni, pentru timpul pe care-l cheltuiesc cu studierea arhivelor.

Un ultim gând: Se împlinesc 12 ani de când aici, la BNR, în corpul vechi al Băncii, s-a dezbătut prima mea lucrare Politici de locuire în România.

Cu acest prilej, destinul a voit ca acum o lună să găsesc la cabinetul de stampe al Academiei Române fotocopii din proiectul Palatului Băncii din Lipscani, întocmite de arhitecții Cassien Bernard și Albert Galleron, în 1883, și atât de apreciate încât au fost admise să fie expuse, în acelaşi an, la Expoziția Beaux Arts din Paris.

Le ofer domnului guvernator şi, prin Domnia Sa, acestei prestigioase instituţii a statului român modern.