Articolul 56 din Tratatul privind înfiinţarea Comunităţii Europene interzice orice restricţie privind circulaţia capitalului între statele membre sau între statele membre şi terţe ţări. Cu toate acestea, statele membre pot menţine unele restricţii în relaţiile cu ţările din afara UE. Definiţia liberei circulaţii a capitalurilor nu se referă doar la plăţi sau transferuri de bani în exterior, ci include şi alte tranzacţii ce permit transferul dreptului de proprietate. Totodată, acest capitol acoperă şi domeniul sistemelor de plăţi, prin intermediul celor două directive privind transferurile de credit transfrontaliere şi caracterul definitiv al decontării, precum şi prin directivele privind prevenirea spălării banilor.

Din perspectiva tranzacţiilor de cont curent şi de cont de capital, Banca Naţională a României a fost implicată direct în realizarea obiectivelor acestui capitol de negociere. Angajamentele în acest domeniu au fost incluse în Documentul de Poziţie şi în cele trei Documente de Poziţie Complementare aferente Capitolului 4 - Libera circulaţie a capitalurilor. Negocierile de aderare la Capitolul 4 au fost iniţiate prin elaborarea Documentului de Poziţie aprobat în şedinţa Guvernului României din luna februarie 2001. Ulterior, acesta a fost actualizat în mai multe etape, iar negocierile la Capitolul 4 au fost închise provizoriu cu ocazia Conferinţei Interguvernamentale de Aderare a României la UE desfăşurată la data de 7 aprilie 2003.

Liberalizarea operaţiunilor de capital a avut loc în conformitate cu următoarele principii: (i) intrările înaintea ieşirilor; (ii) fluxurile pe termen mediu şi lung înaintea celor pe termen scurt; (iii) investiţiile directe înaintea celor de portofoliu; (iv) respectarea secvenţei bănci - întreprinderi - populaţie. Regimul valutar în România este reglementat de Regulamentul Băncii Naţionale a României nr. 4/2005 cu completările şi modificările ulterioare, care consfinţeşte liberalizarea completă a operaţiunilor de capital începând cu data de 1 septembrie 2006.