În 1993, la Consiliul European de la Copenhaga, Uniunea a convenit ca statele asociate din Europa Centrală şi de Est care doresc acest lucru, să devină state membre ale Uniunii Europene. De asemenea, Consiliul European a stabilit următoarele condiţii, numite ulterior "Criteriile de la Copenhaga" pe care statele candidate trebuie să le îndeplinească pentru a deveni membre ale UE:

• stabilitatea instituţiilor ce garantează democraţia, statul de drept, drepturile omului şi protecţia minorităţilor;
• existenţa unei economii de piaţă funcţionale şi capacitatea de a face faţă presiunii concurenţiale şi forţelor pieţei din Uniunea Europeană;
• capacitatea de asumare a obligaţiilor de stat membru, inclusiv cele privind aderarea la obiectivele uniunii politice, economice şi monetare.

Acordul instituind o asociere între România, pe de o parte, Comunitatea şi statele sale membre, pe de altă parte (Acordul European), a fost semnat de către România la data de 1 februarie 1993. Acest acord care crea o zonă de liber schimb între România si statele membre recunoştea obiectivul României de a deveni membru al Uniunii Europene si prevedea asistenţă financiară şi tehnică din partea Uniunii Europene.

România a depus cererea de aderare la Uniunea Europeană la 22 iunie 1995, la câteva luni după intrarea în vigoare a Acordului European (1 februarie 1995).

Obiectivele Acordului European sunt următoarele:

• crearea cadrului instituţional necesar pentru stabilirea unui puternic dialog politic;
• sprijinirea eforturilor pe care le depune România pentru a deveni o economie de piaţă funcţională şi pentru întărirea democraţiei;
• crearea condiţiilor pentru libera circulaţie a bunurilor, serviciilor, capitalurilor şi persoanelor;
• crearea cadrului şi condiţiilor necesare pentru dezvoltarea cooperării economice, sociale, financiare şi culturale dintre cele două părţi.