Primul teritoriu care s-a unit cu România în anul 1918 a fost Basarabia. Inițial, acest nume a desemnat doar Sudul teritoriului dintre Prut și Nistru, dar, în secolul al XVIII-lea, diplomația rusă a extins denumirea la întregul spațiu dintre cele două râuri. A urmat anexarea la Imperiul Rus în anul 1812, prin tratatul ruso – turc de la București.
Ulterior, în urma Congresului de la Paris (1856), trei județe din sudul Basarabiei (Cahul, Bolgrad și Ismail) au fost restituite Moldovei și au făcut parte din statul național român, creat în 1859, prin unirea Moldovei cu Țara Românească, prin dubla alegere a lui Alexandru Ioan Cuza. Participarea României la Războiul ruso-turc din 1877 – 1878 și obținerea Independenței naționale, recunoscută prin Tratatul de la Berlin (1878), au reprezentat contextul în care cele trei județe din Sudul Basarabiei au revenit Imperiului Rus, iar Dobrogea a intrat în granițele statului român.
În 1916, România a intrat în Primul Război Mondial de partea Antantei, fiind aliată cu Rusia. Această opțiune a presupus sacrificarea Basarabiei, deoarece, așa cum nota și I. G. Duca în memoriile sale, „România, nevăzând încă putința ca din războiul mondial să iasă dezmembrarea ambelor împărății ce țineau pe frații ei subjugați, era silită să aleagă între dânșii și, alegând, sacrifica deocamdată Basarabia ca să poată salva și întări restul”.
Totuși, cucerirea puterii de către bolșevici în anul 1917 a dus la dezintegrarea Imperiului Rus. În acest context, conducerea provinciei a fost luată de Sfatul Țării, care a proclamat Republica Democratică Moldovenească și a cerut intervenția Armatei Române. Guvernul bolșevic a reacționat, rupând relațiile diplomatice cu România și confiscând Tezaurul României aflat la Moscova, care includea și cele 91,48 tone de aur ale Băncii Naționale. La 27 martie/9 aprilie 1918, reunit în sesiune solemnă la Chișinău, Sfatul Țării a votat cu 86 de voturi pentru, 36 de abțineri și 3 voturi împotrivă unirea cu România. Adusă regelui Ferdinand la Iași de Ion Inculeț și Daniel Ciugureanu, declarația de unire a fost ratificată prin decretul - regal din 9/22 aprilie 1918.
Una din primele instituții naționale care au fost chemate să acționeze în Basarabia a fost Banca Națională a României. Astfel, încă din 24 martie/6 aprilie 1918, guvernatorul Ioan G. Bibicescu informa Consiliul general al BNR despre „telegrama Dlui Ministru de Finanțe al Basarabiei”, prin care se cerea Băncii Naționale deschiderea unui ghișeu la Chișinău. În urma discuției avute cu Mihai Șeulescu, ministru de Finanțe în guvernul condus de Alexandru Marghiloman, s-a decis „a se studia cestiunea circulațiunei monetare în Basarabia”. Aproape o lună mai târziu, la 21 aprilie/4 mai 1918, Corneliu Cioranu, director în Consiliul de administrație al Băncii Naționale a României, se întorcea din capitala Basarabiei și prezenta Consiliului general al BNR concluziile vizitei sale, referitoare la „situația foarte dificilă” în care se găseau sucursalele marilor bănci de la Chișinău, precum și Sucursala Băncii Imperiului Rus. Între timp, la 17/30 aprilie 1918, fusese publicat în „Monitorul Oficial” decretul - regal prin care leul era introdus ca unitate monetară în Basarabia.
Extras din documente aflate în arhiva B.N.R.
În același timp, se discuta deja problema înființării primelor agenții ale Băncii Naționale a României în Basarabia, fapt pentru care ardeleanul refugiat la Chișinău, Onisifor Ghibu, proprietarul tipografiei „Buciumul român”, transmitea la Iași că „va executa tipăriturile de care Banca va avea nevoie pentru agențele sale ce va înființa în Basarabia cu 10% mai eftin decâte celelalte tipografii” și solicita un avans de cinci mii lei, ceea ce Consiliul de administrațiune al BNR a acceptat.
Extras din documente aflate în arhiva B.N.R.
În cele două decenii care au urmat, Banca Națională a României a înființat o sucursală la Chișinău și câte o agenție în fiecare reședință de județ de dincolo de Prut, astfel încât în perioada interbelică întregul teritoriu al Basarabiei a fost inclus în rețeaua de sucursale și agenții a BNR.
Sucursala BNR Chișinău: imagine din perioada interbelică