O rata a inflaţiei scăzută, stabilă şi predictibilă are următoarele avantaje:

• diminuează incertitudinile legate de mediul economic simplificând, astfel, problemele decizionale ale agenţilor economici. Planurile de afaceri sunt mai uşor de conceput chiar şi pe un orizont de timp mai îndelungat, fiind diminuată corespunzător ponderea proiectelor investiţionale derulate pe termen scurt. Investiţiile pe termen lung dispun de un potenţial mai ridicat de a crea noi locuri de muncă şi de a contribui treptat la creşterea productivităţii factorilor de producţie.
• reduce nivelul ratelor dobânzii pe termen mediu şi lung, ceea ce contribuie la stimularea proiectelor de investiţii. În general, o bancă centrală are capacitatea de a influenţa direct doar dobânzile pe termen scurt (pentru detalii vezi Mecanismul de transmisie al politicii monetare ). Dobânzile pe termen mediu şi lung sunt însă cele care au o relevanţă sporită pentru activitatea economică iar acestea depind în mare măsură şi de nivelul inflaţiei anticipate.
• creşte transparenţa şi valoarea informaţiei conţinute în preţurile relative ale bunurilor şi serviciilor. Populaţia şi firmele pot observa mai uşor diferenţele reale de preţ între diferite bunuri economice, evitând astfel distorsiunile induse de existenţa unor creşteri generalizate ale preţurilor din economie. Astfel, deciziile de consum şi investiţii ale acestora vor fi mai bine fundamentate. Aceasta conduce la creşterea eficienţei în alocarea resurselor şi implicit la amplificarea potenţialului de creştere economică.
• ancorează aşteptările legate de inflaţie ale populaţiei şi firmelor la niveluri reduse, ceea ce contribuie şi mai mult la temperarea ritmului de creştere a preţurilor (pentru detalii vezi rolul aşteptărilor inflaţioniste).

Experienţa a demonstrat că o rată a inflaţiei ridicată, cu o volatilitate sporită şi, astfel, impredictibilă are următoarele dezavantaje:

• creşte incertitudinea cu privire la contextul economic şi implicit volatilitatea indicatorilor macroeconomici. Aceasta contribuie la creşterea riscului perceput de investitori cu privire la activele deţinute pe piaţa locală sau exprimate în moneda locală. În general, rata dobânzii şi cursul de schimb vor fi primele afectate, prin încorporarea unei prime care să compenseze investitorii pentru riscul suplimentar. Aceasta va conduce la creşterea ratelor dobânzii și/ sau a volatilităţii cursului de schimb, având mai departe ca efect creşterea costurilor de finanţare a proiectelor de investiţii.
• contribuie la transferul, nejustificat economic, de avuţie între debitori şi creditori, în condiţiile în care sumele de plată prevăzute în contractele de creditare sunt în general stabilite în termeni nominali în momentul contractării. Dacă inflaţia se dovedeşte a fi mai ridicată decât era anticipat în momentul încheierii contractului, un creditor va încasa mai putin, în timp ce un debitor va plăti mai puţin, în termeni reali.