Onorați membri ai Senatului Academiei de Studii Economice,

Domnule Rector,

Distinși Dascăli,

Dragi Studenți,

Vă rog să-mi îngăduiți o mărturisire de credință: sunt de două ori legat fundamental de Școala Noastră – Academia de Studii Economice. În primul rând, prin mândria de a-i fi fost student începând din 1967 și absolvent în promoția 1971. Apoi, prin onoarea de a fi dascăl în această nobilă instituţie academică.

De mai bine de o sută de ani adunăm dovezi că Academia de Studii Economice şi-a îndeplinit cu strălucire menirea, a format generaţii întregi de specialişti pentru economia românească şi a consolidat un cadru de afirmare a unor specialişti iluştri. Aici au predat mari profesori: personalităţi de mare statură ca Angelescu, Madgearu, Slăvescu.

Astăzi este Ziua Economistului – să ne urăm la mulți ani și noi împliniri. Sărbătorim an de an această zi la 23 Noiembrie – ca un omagiu adus începuturilor învățământului superior economic în țara noastră, marcat de primul curs de Economie politică ținut în 1843, la Academia Mihăileană din Iași, de Ion Ghica.

Gândul meu se întoarce, cu șapte ani în urmă, în noiembrie 2009, când am fost onorat să primesc o înaltă distincţie, echivalentă cu titlul de Doctor Honoris Causa, dar acordată celor care sunt membri ai corpului profesoral al acestei prestigioase instituţii: diploma Virgil Madgearu cu medalia de aur. Mă bucur că, astăzi, un dascăl ceva mai tânăr decât mine – și el legat de Banca Națională, unde este membru în Consiliul de Administrație – profesorul Dinu Marin, primește această înaltă distincție.

Nu sunt prea dese ocaziile în care să putem face referiri la lucrări nesupuse vârtejului mediatic sau fandărilor subiective, cum se întâmplă adesea în dezbaterea publică. Știu că profesorul Dinu Marin și-a propus să ne vorbească azi despre adevăr în comunicarea publică și sunt sigur că va găsi calea prin care să invite la dialog pe bază de argumente. Garanție în acest sens este forma extinsă a disertației lui: cartea primită de fiecare dintre dumneavoastră.

Noi, cei care lucrăm și în economia practică, știm prea bine ce importante sunt analizele bazate pe informații de calitate. Și ce mari riscuri decizionale ne asumăm în absența acestora. Mai cu seamă că nu puține au fost ocaziile în care am putut să observăm ce înseamnă climatul social în care abundă dezbaterile axate pe probleme marginale și în care se exagerează cu abordările emoționale sau se ocolește discursul economic rațional.

Mediul academic însuși pare jenat de astfel de excese, și nu este deloc de neînțeles de ce acest mediu s-a retras din rolul instanței care sancționează analizele fără acoperire științifică; sau pretenția cuiva că titlul de economist justifică prestația intelectuală flagrant precară.

În acest context simt nevoia să spun tranșant, azi, că în economie hotărâtoare sunt trei coordonate: 1) informațiile de calitate, corect și continuu produse; 2) comunicarea publică în forme raționale, la obiect; 3) viziunea coerentă în care ideile sunt utilizate în proiecte concrete. Apreciez ce face Academia de Studii Economice pentru a respecta aceste trei coordonate și încurajez eforturile conducerii în această direcție.

Desigur, mi-aș dori ca universitatea noastră să fie mai prezentă în dezbaterile publice pe teme economice, să dea adevăratul ton profesional în comunicarea ideilor științifice. Cunosc intențiile domnului rector și ale domnului președinte al Senatului și vreau să reafirm întregul sprijin al specialiștilor BNR pentru a pune bazele unor programe de pregătire a comunicatorilor din mediul academic.

ASE are un potențial de expertiză și credibilitate care poate să asigure fondul dezbaterii publice privind economia. Se cuvine, desigur, să adăugăm capacitatea de a comunica ideile economice. Eu văd esențială această misiune, dacă vrem să crească nivelul profesional și utilitatea ideilor economice vehiculate în spațiul public.

Profesorul Dinu Marin opinează că azi este esențială, alături de calitatea dezbaterii și a ideilor utilizate, perspectiva din care ne uităm la realitatea economică, acuratețea folosirii conceptelor în formularea problemelor și în fundamentarea soluțiilor. Desigur, el mai vrea să ne spună ceva, un aspect oarecum lăsat deoparte chiar de către teoreticieni: modul în care ne uităm la diferitele componente ale științei economice, la modalitățile particulare în care se interpretează realitatea pentru a descifra, inclusiv în sfera disciplinelor academice, originea gâlcevei din spațiul public, din comunicarea cunoașterii economice. Acest mod de a ne asigura că analizăm corect realitatea economică este într-adevăr relevant pentru înțelegerea a ceea ce este de făcut, deci pentru calitatea proiectelor, dar și pentru calitatea comportamentelor noastre. Iar noi, cei din generația cu experiență mai îndelungată am trăit și obișnuința, și dezobișnuința. Și ne-am convins că se întâmplă și cu știința ceea ce se întâmplă pe un ocean când se învolburează val după val: percepțiile și concepțiile trec unele după altele, se schimbă fotografia, imaginea realității.

Se pare că aceste valuri în știință se petrec chiar mai repede acum, și dau un exemplu pe care l-am trăit nu o dată, ci de câteva ori de la sfârșitul studiilor, în 1971, și până în prezent: balansul dintre reglementare și dereglementare.

Sunt de acord cu opinia colegului meu, profesorul Dinu Marin, că vedem lucrurile diferit de la o perioadă la alta, sub unghi principial-metodic, dar și al unei sensibilități diferite față de o metodă de a rezolva problemele economice, de a da credibilitate procesului decizional.

În literatura de specialitate constatăm acum o tornadă a diferitelor perspective și viziuni care schimbă peisajul. S-au înmulțit studiile privind comportamentul uman. Teoriile care ne oferă fondul de principii în interpretarea realității economice mi se par mai echilibrate și mai bine fundamentate de evaluări cantitative. Așteptările oamenilor sunt înțelese și cântărite mai mult în termeni de valori și principii. A ne uita la fundamentele științei economice este acum o obligație asumată nu doar academic, după cum scot în evidență dezbaterile din medii profesionalizate.

Viziunea asupra stabilității, bunăoară, schimbă multe modalități în care erau concepute strategiile de utilizare a resurselor, se caută descifrarea formelor sub care este relevantă stabilitatea, vorbindu-se nu doar de stabilitatea prețurilor de consum. Interesant este că se schimbă și cutumele care definesc funcțiile unor instituții, ale băncii centrale de exemplu, acum pentru noi, cei de la BNR, fiind cumva o obligație de a ne asuma funcția de Stabilitate Financiară în plus față de funcția prevăzută de lege – Stabilitatea Prețurilor.

Mai mult chiar, se discută compatibilizarea obiectivelor Stabilității Financiare cu stabilitatea economică, ca și cu cea Socială. Și doar cu un deceniu în urmă un astfel de mod de a vedea lucrurile era suficient pentru excomunicare.

Într-o asemenea perioadă de transformări, este necesar să ai deschidere la opinii și idei care, chiar dacă tulbură modul dominant de judecare a realității economice, pot să te atenționeze asupra unor riscuri și pericole pe care altminteri nu ai cum să le întrevezi. Fac, acum, o “dezvăluire” privind dezbaterile din Consiliul de Administrație al BNR. Îl ascult de fiecare dată cu atenție pe profesorul Dinu Marin, mai ales atunci când simt că nu sunt de acord cu el. Fiindcă nu cred că e un pericol mai mare pentru un decident de politică economică decât să rămână închistat în propriile judecăți și insensibil la semnele schimbării.

Mai e ceva ce merită să fie scos în evidență: calitatea implicării economice, care pornește din calitatea înțelegerii esenței lucrurilor. Despre economie – și ca realitate cotidiană, și ca știință – nu se poate vorbi oricum, nici măcar la nivel de impresie personală, mai ales dacă aceasta este o prelungire a unor neînțelegeri, vinovate ori ba. Economia este mult prea importantă, mult prea prezentă în viețile noastre, mai mult de jumătate din timpul zilnic i-l dedicăm într-un fel sau altul. Dacă nu vorbim corect economic, în sensul de a susține o idee în repere bine păstrate logic, cu argumente demonstrate ca adevărate, întemeiate pe o cauză reală și având legătură cu o soluție utilă, perturbăm activitatea, anulăm eficiența, suntem dușmanii economiei ca acțiune rațională și ca știință cu metodă clară. În plus, explicarea corectă a faptelor economice ne ferește de opinii publice inadecvate, înșelătoare sau insinuante, croite după calapodul teoriei conspirației, stimulate în interesul manipulării. Ceea ce spun acum nu este o invitație spre dogmatism, ci spre dialog, dar un dialog onest, onorabil, bazat pe argumente fundamentate și pe bun simț.

Prin urmare, susțin analiza profesorului Dinu cu privire la o reîntemeiere a viziunii complexe de a face știință economică, de a recompune puzzle-ul cunoștințelor economice pentru a vedea ceva în întregul său, din unghiuri de vedere complementare. Și, desigur, îl felicit pentru stăruința de a atrage atenția asupra temeiurilor științei economiei.

Fără îndoială, avantajul profesorului Dinu Marin este dat de faptul că se uită în acest fel la știința economică de mult timp. Cărțile profesorului au cunoscut și ele , din 1986 încoace, valuri, lucrările despre temeiurile științei economice au apărut ritmic după cele de analiză a realităților economice și, după câte ați observat în lucrarea distribuită, se anunță o alta extrem de interesantă. Una din reușite, analiza evoluției sectorului IMM, a fost răsplătită în 2002 de către Academia Română cu premiul “Petre S. Aurelian”. Consecvența acestui mod de a se uita atotcuprinzător, combinând perspectivele teoretice, la procese transformatoare postdecembriste l-a ajutat să recidiveze, în 2014 primind un al doilea premiu al Academiei Române, “Virgil Madgearu”.

Îndrăzneala de a analiza posibilitatea reconstrucției științei economice pe elemente ce țin de specificul sursei fenomenului economic – care este omul în dubla sa ipostază de ființă rațională individuală și socială – ca și pe Bunul Simț ca reglator al naturii umane, merită dusă până la capăt. Nu încape îndoială că disonanțele în înțelegerea realității economice ar putea proveni din neglijarea rolului de cauză a fenomenului economic pe care îl are chiar omul, ca depozitar al voinței de a acționa.

Citiți lucrarea primită la intrare și vă veți convinge de ce susțin acordarea distincției speciale a ASE, Diploma “Virgil Madgearu cu medalie de aur”, profesorului Dinu Marin.

Într-adevăr, această distincție vine să răsplătească și, totodată, să încurajeze eforturile pentru reflecțiile asupra stării actuale a științei economice, asupra reconstrucției ei care să-i întărească funcția explicativă astfel încât să se susțină înțelegerea adecvată a fenomenului economic într-o lume care-și redefinește identitatea.

Felicit Senatul pentru decizie. Felicit corpul profesoral. Și îl felicit pe premiant pentru seriozitatea cu care se apleacă asupra unor probleme dintre cele mai delicate, de care depinde calitatea modului economic de gândire și răspunsurile care vor fi date marilor provocări pe care le are știința economică de Secol XXI.

Mugur Isărescu

Guvernatorul Băncii Naționale a României

București, 23 noiembrie 2016