În temeiul prevederilor art. 50 alin. (1) din Legea nr. 101/1998 privind Statutul Băncii Naţionale a României, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi ale art. 6, 15, art. 18 lit. g) şi art. 37 din Legea nr. 541/2002 privind economisirea şi creditarea în sistem colectiv pentru domeniul locativ,
Banca Naţională a României emite prezentele norme.
Art. 1. -(1) Prezentele norme reglementează condiţiile de autorizare de către Banca Naţională a României a caselor/băncilor de economii pentru domeniul locativ, denumite în continuare case de economii.
(2) Casele de economii se constituie şi funcţionează în conformitate cu dispoziţiile Legii nr. 541/2002 privind economisirea şi creditarea în sistem colectiv pentru domeniul locativ, denumită în continuare Lege, şi ale legislaţiei bancare şi îşi desfăşoară activitatea numai pe baza autorizaţiei emise de Banca Naţională a României.
(3) Termenii specifici utilizaţi în cuprinsul prezentelor norme au semnificaţia prevăzută de Lege.
(4) Procedura de autorizare, condiţiile, termenele şi documentaţia care trebuie prezentată Băncii Naţionale a României în procesul de autorizare sunt cele prevăzute în Normele Băncii Naţionale a României nr. 2/1999 privind autorizarea băncilor, republicate, cu modificările ulterioare, care se aplică în mod corespunzător şi caselor de economii, dacă prin prezentele norme nu se dispune altfel.
Art. 2. - Capitalul social şi fondurile proprii ale caselor de economii trebuie să se situeze în permanenţă cel puţin la nivel minim stabilit pentru bănci potrivit reglementărilor Băncii Naţionale a României. În acest sens, dispoziţiile Normelor Băncii Naţionale a României nr. 16/2002 privind capitalul minim al băncilor şi al sucursalelor băncilor străine se aplică în mod corespunzător şi caselor de economii.
Art. 3. -(1) Pe lângă îndeplinirea cerinţelor prevăzute de legislaţie pentru acţionarii semnificativi ai băncilor, acţionarul majoritar al unei case de economii trebuie să îndeplinească cumulativ următoarele condiţii:
a) să fi desfăşurat activitate în domeniul economisirii şi creditării în sistem colectiv pentru domeniul locativ;
b) să se încadreze în cerinţele de solvabilitate prevăzute de reglementările aplicabile din ţara de origine şi să nu fi înregistrat pierderi în ultimii 3 ani.
(2) Acţionar majoritar al unei case de economii este banca sau casa de economii ori grupul constituit din bănci şi/sau case de economii acţionând împreună în sensul Legii bancare nr. 58/1998, cu modificările ulterioare, care deţine direct sau indirect o participaţie mai mare de 50% din capitalul social al casei de economii.
(3) În cazul în care acţionar majoritar al unei case de economii este un grup de bănci şi/sau case de economii, cel puţin una dintre instituţiile care fac parte din grup trebuie să îndeplinească cerinţa prevăzută la alin. (1) lit. a) şi această instituţie trebuie să deţină în mod direct ponderea cea mai mare în capitalul social al casei de economii în raport cu ponderea celorlalte instituţii care formează grupul.
(4) Cerinţele prevăzute la alin. (1) lit. b) trebuie să fie respectate atât la nivel individual, cât şi la nivel consolidat, după caz.
(5) Îndeplinirea cerinţelor prevăzute la alin. (1) lit. b) şi la alin. (4) va fi atestată prin declaraţia autorităţii de supraveghere bancară din ţara de origine a acţionarului majoritar, prevăzută la art. 26 lit. j) din Normele Băncii Naţionale a României nr. 2/1999, republicate, cu modificările ulterioare, şi, după caz, şi în cea a autorităţii de supraveghere însărcinate cu supravegherea la nivel consolidat a grupului.
Art. 4. -(1) Conducătorul/conducătorii casei de economii care va/vor asigura coordonarea activităţii de economisire-creditare în sistem colectiv pentru domeniul locativ trebuie să aibă o experienţă adecvată specificului acestei activităţi. În acest sens, pentru îndeplinirea cerinţei privind experienţa de minimum 7 ani în domeniul financiar-bancar, aceste persoane trebuie să fi lucrat cel puţin 5 ani în instituţii de credit comparabile ca profil şi volum de activitate cu casa de economii, din care cel puţin 3 ani să fi ocupat un post de conducere - cel puţin şef serviciu sau echivalent - în astfel de instituţii, post care prin natura responsabilităţilor implică o cunoaştere aprofundată a activităţii de economisire şi creditare în sistem colectiv pentru domeniul locativ.
(2) Unul dintre administratorii casei de economii, care nu îndeplineşte şi calitatea de conducător al acesteia, trebuie să aibă experienţă relevantă de cel puţin 1 an în activitatea de economisire şi creditare în sistem colectiv pentru domeniul locativ.
(3) Documentaţia prezentată pentru persoanele menţionate la alin. (1) şi (2) va cuprinde în mod detaliat date şi informaţii care să probeze îndeplinirea cerinţei de experienţă conform celor prevăzute.
Art. 5. -(1) În vederea obţinerii aprobării de constituire a casei de economii, documentaţia prezentată Băncii Naţionale a României conform Normelor Băncii Naţionale a României nr. 2/1999, republicate, cu modificările ulterioare, va fi însoţită şi de Condiţiile generale de afaceri şi de Condiţiile generale ale contractelor de economisire-creditare.
(2) Condiţiile generale de afaceri şi Condiţiile generale ale contractelor de economisire-creditare trebuie să cuprindă toate elementele prevăzute de Lege şi să fie întocmite ţinându-se seama de cerinţele cuprinse în Normele Băncii Naţionale a României nr. 5/2003 privind condiţiile specifice de funcţionare a caselor de economii pentru domeniul locativ şi de dispoziţiile care urmează.
Art. 6. -(1) Calculele privind derularea contractelor de economisire-creditare cuprinse în Condiţiile generale de afaceri vor fi însoţite de explicaţii legate de elementele avute în vedere pentru perioada de economisire şi pentru perioada de creditare şi vor indica cel puţin parametrii utilizaţi, modalitatea de calcul al cifrei de evaluare şi corelaţia sa cu raportul individual client-casă de economii, evoluţia lunară a cifrei de evaluare şi a raportului individual client-casă de economii de la momentul îndeplinirii premiselor de repartizare, timpul de aşteptare minim, mediu şi maxim.
(2) Parametrii utilizaţi, menţionaţi la alin. (1), se vor referi cel puţin la: suma economisită lunar, rambursări lunare, comisionul de credit, rata dobânzii bonificată la economii şi a dobânzii percepute la credit.
(3) Timpul de aşteptare minim se va calcula avându-se în vedere îndeplinirea cumulativă a cerinţelor referitoare la cifra minimă de evaluare şi la perioada minimă de economisire.
(4) Timpul de aşteptare mediu se va calcula pentru cazul în care se asigură un nivel al raportului individual client-casă de economii de valoare 1.
(5) Timpul de aşteptare maxim se va calcula ca perioada în care, prin plata ratelor de economisire şi prin bonificarea dobânzilor, se asigură economisirea întregii sume contractate.
Art. 7. -(1) Procedura de repartizare a contractelor de economisire-creditare va cuprinde cel puţin referiri la: componenţa masei de repartizare şi calculul disponibilităţilor de repartizat, datele de evaluare a îndeplinirii condiţiilor de repartizare şi termenele de repartizare, premisele pentru participarea la procedura de repartizare, cifra de evaluare ţintă.
(2) Cifra de evaluare ţintă corespunde celei mai mici cifre de evaluare la care se pot repartiza, din mijloacele disponibile la un anumit termen de repartizare, toate contractele cu aceeaşi cifră de evaluare care îndeplinesc premisele pentru repartizare. Cifra de evaluare ţintă nu poate fi mai mică decât cifra de evaluare minimă şi trebuie să corespundă cel puţin nivelului minim al raportului individual client-casă de economii stabilit prin Normele Băncii Naţionale a României nr. 5/2003.
Art. 8. -(1) Sumele acumulate în vederea repartizării şi cele deja repartizate, dar care nu au fost solicitate de clienţi, pot fi utilizate de casa de economii pentru realizarea altor plasamente, în măsura în care se asigură o repartizare uniformă pe termen lung a contractelor de economisi-recreditare. Plasamentele pot fi efectuate numai în active cu grad de risc scăzut, conform prevederilor cuprinse în Normele Băncii Naţionale a României nr. 5/2003.
(2) La calculul valorii garanţiilor se va ţine seama de cerinţa ca garanţiile să fie luate în considerare la valoarea justă, conform standardelor contabile aplicabile băncilor.
Art. 9. - Procedura de reziliere a contractelor de economisire-creditare trebuie să prevadă cel puţin următoarele:
a) cota din masa de repartizare, care poate fi utilizată pentru restituirea economiilor din contractele reziliate;
b) termenul calculat de la data depunerii cererii de reziliere, în care casa de economii va efectua restituirea economiilor atrase;
c) posibilitatea amânării restituirii economiilor în condiţiile în care cota din masa de repartizare nu poate asigura plata acestora;
d) stabilirea unei perioade maxime în care restituirea poate fi amânată, perioadă care nu va putea depăşi 6 luni de la data depunerii cererii de reziliere;
e) până la restituirea economiilor atrase, casa de economii va continua să bonifice la acestea dobânda stabilită conform contractului.
Art. 10. -(1) Procedura de derulare simplificată a contractelor de economisire-creditare trebuie să fie clar stabilită în Condiţiile generale de afaceri. La reglementarea acestei proceduri se va ţine seama cel puţin de următoarele cerinţe:
a) de la data deschiderii procedurii, atragerea de noi economii şi acordarea de noi credite încetează, activitatea casei de economii fiind limitată doar la colectarea ratelor şi dobânzilor aferente creditelor aflate în portofoliul acesteia, în vederea restituirii economiilor atrase până la data deschiderii procedurii;
b) de la data deschiderii procedurii, casa de economii va utiliza toate mijloacele de care dispune, inclusiv disponibilităţile băneşti, plasamentele şi participaţiile aferente capitalurilor proprii, pentru restituirea la cererea clienţilor a economiilor atrase;
c) pe perioada derulării procedurii simplificate, casa de economii va continua să bonifice la economiile atrase dobânda stabilită conform contractului;
d) procedura va stabili în mod clar care este ordinea de prioritate la restituirea economiilor atrase şi criteriile în funcţie de care se determină această ordine de prioritate, astfel încât să se asigure egalitate de tratament pentru toţi clienţii casei de economii;
e) în cazul pronunţării unei hotărâri judecătoreşti de începere a procedurii falimentului casei de economii, procedura de derulare simplificată se încheie.
(2) Consecinţele asupra drepturilor şi obligaţiilor clientului, care decurg din deschiderea procedurii prevăzute la alin. (1), trebuie să fie clar prevăzute în Condiţiile generale ale contractelor de economisire-creditare.
Art. 11. -(1) În scopul viabilizării terenurilor trecute în intravilan se pot finanţa proiecte care să stimuleze construcţia de locuinţe sau care să aducă un beneficiu zonelor de locuit, proiecte cum ar fi: lucrări de ameliorare a terenurilor în vederea construcţiei de locuinţe, construcţia, întreţinerea sau modernizarea de spaţii cu destinaţie locativă, social-culturală, sanitară, recreativă şi altele asemenea, construcţia de sisteme de aprovizionare cu apă, gaze sau energie, de sisteme de evacuare a apei şi a reziduurilor menajere.
(2) Finanţarea imobilelor se poate realiza în următoarele cazuri şi cu îndeplinirea următoarelor condiţii:
a) dacă acestea au o destinaţie preponderent locativă;
b) dacă acestea nu au o destinaţie preponderent locativă şi nu contribuie la aprovizionarea zonelor de locuit sau la satisfacerea nevoilor de ordin social-cultural, finanţarea se poate realiza numai în limita cotei deţinute de spaţiile locative în totalul construcţiei;
c) dacă imobilele au destinaţie preponderent comercială, industrială sau social-culturală ori sunt utilizate în totalitate în scopuri comerciale, industriale sau social-culturale, finanţarea se poate realiza numai dacă acestea contribuie la aprovizionarea zonelor de locuit sau la satisfacerea nevoilor de ordin social-cultural.
(3) Un imobil are o destinaţie preponderent locativă dacă suprafaţa utilă folosită în scopuri locative este mai mare decât suprafaţa utilă folosită în alte scopuri.
Art. 12. -(1) Condiţiile generale ale contractelor de economisire-creditare trebuie să cuprindă toate condiţiile şi termenii contractuali, conform Legii, şi vor face parte din contract. În acest sens, Condiţiile generale ale contractelor de economisire-creditare vor fi redactate de o manieră clară şi uşor de înţeles şi trebuie să fie pe deplin cunoscute şi acceptate de clienţi prin semnarea contractului, care va cuprinde o clauză expresă în acest sens.
(2) Condiţiile generale ale contractelor de economisire-creditare trebuie să cuprindă valorile minime admise ale cifrelor de evaluare şi alte condiţii de repartizare adecvate, astfel încât, pe termen lung, acestea să conducă la un raport colectiv clienţi-casă de economii de cel puţin 1.
Art. 13. -(1) Tipurile de tarife ce vor fi oferite de către casele de economii trebuie să fie proiectate astfel încât să se asigure respectarea următoarelor cerinţe:
a) un timp de aşteptare uniform şi cât mai scurt posibil;
b) o perioadă minimă de economisire de cel puţin 18 luni;
c) diferenţa dintre rata dobânzii percepute la credite şi rata dobânzii bonificate la economii pe un tarif să nu fie mai mare de 4%;
d) cea mai mare rată a dobânzii la economiile atrase, bonificată de casa de economii, să nu depăşească cea mai mică rată a dobânzii percepută la creditele acordate.
(2) La evaluarea unui tarif Banca Naţională a României va avea în vedere şi nivelul comisioanelor şi al altor speze bancare care cad în sarcina clientului, astfel încât să se asigure un echilibru între interesele casei de economii şi cele ale clienţilor acesteia.
Art. 14. -(1) Casa de economii trebuie să justifice realizarea pe termen lung a unui raport colectiv clienţi-casă de economii de cel puţin 1. În acest sens, studiul de fezabilitate prezentat în vederea autorizării casei de economii va cuprinde, pe lângă estimări ale bilanţului şi contului de profit şi pierdere pentru primii 3 ani de activitate şi o prognoză a principalelor elemente bilanţiere, inclusiv a fluxurilor de numerar, pentru primii 10 ani de activitate.
(2) Pe lângă cerinţa prevăzută la alin. (1), în studiul de fezabilitate se vor evidenţia, în completarea informaţiilor prevăzute în Normele Băncii Naţionale a României nr. 2/1999, republicate, cu modificările ulterioare, şi următoarele:
a) estimările privind finanţările anticipate şi intermediare, contractele de valoare mare, finanţările legate de construirea de spaţii comerciale, industriale şi social-culturale, expunerea faţă de întreprinderile la care casa de economii are participaţii, constituirea şi utilizarea fondului special, cu încadrarea în limitele şi cerinţele prevăzute pentru acestea în Normele Băncii Naţionale a României nr. 5/2003;
b) o scurtă descriere a sistemului informatic ce va fi utilizat şi a modalităţilor de prelucrare a datelor, din care să rezulte posibilitatea gestionării activităţii de economisire-creditare în sistem colectiv pentru domeniul locativ;
c) date referitoare la organizarea specifică a activităţii ce va fi desfăşurată, descrierea modalităţilor de desfacere a produselor şi de instruire a agenţilor de vânzare, după caz.
Art. 15. -(1) Casele de economii vor aloca anual, înainte de impozitarea profitului, sumele necesare constituirii fondului special prevăzut de Lege, în măsura în care sumele respective se regăsesc în profitul net.
(2) În primii ani de activitate casele de economii vor putea constitui fondul special, în condiţiile prevăzute la alin. (1), după cum urmează:
a) la sfârşitul anului 1 şi 2, cel puţin până la atingerea nivelului de 1% din depozitele atrase;
b) la sfârşitul anului 3 şi 4, cel puţin până la atingerea nivelului de 1,5% din depozitele atrase;
c) la sfârşitul anului 5 şi 6, cel puţin până la atingerea nivelului de 2% din depozitele atrase;
d) la sfârşitul anului 7, cel puţin până la atingerea nivelului de 2,5% din depozitele atrase.
(3) De la finele celui de-al 8-lea an de funcţionare, alocarea resurselor prevăzute de Lege pentru constituirea fondului special se va face până la atingerea nivelului maxim de 3% din depozitele atrase, în condiţiile prevăzute la alin. (1).
Art. 16. -(1) Condiţiile generale de afaceri, Condiţiile generale ale contractelor de economisire-creditare şi studiul de fezabilitate vor fi însoţite de raportul unui auditor financiar independent cu experienţă în auditarea instituţiilor de credit specializate în activitatea de economisire-creditare în sistem colectiv pentru domeniul locativ. Pentru auditor se va prezenta o scurtă descriere a activităţii, din care să rezulte experienţa cerută.
(2) Condiţiile generale de afaceri şi Condiţiile generale ale contractelor de economisire-creditare vor fi auditate în sensul evaluării respectării nivelurilor minime stabilite pentru raportul individual client-casă de economii şi pentru raportul colectiv clienţi-casă de economii, potrivit Normelor Băncii Naţionale a României nr. 5/2003, şi al evaluării calculelor care stau la baza tarifului/tarifelor oferit/oferite.
(3) Raportul auditorului cu privire la datele şi informaţiile cuprinse în studiul de fezabilitate se va referi cel puţin la:
a) viabilitatea estimărilor prezentate, în raport cu premisele avute în vedere;
b) sistemul de administrare a activităţii de economisire-creditare în sistem colectiv pentru domeniul locativ;
c) sistemul de control intern.
Art. 17. -(1) Pe lângă cerinţele prevăzute pentru auditorul unei bănci, auditorul unei case de economii poate fi numai o persoană juridică şi trebuie să dispună de personal specializat în auditarea caselor de economii.
(2) Documentaţia prezentată pentru auditor, potrivit Normelor Băncii Naţionale a României nr. 2/1999, republicate, cu modificările ulterioare, va fi completată şi cu dovada calităţii de auditor financiar autorizat să desfăşoare această activitate pe teritoriul României şi curriculum vitae pentru persoanele care vor asigura auditul financiar al casei de economii, din care să rezulte pregătirea teoretică şi practică în domeniul caselor de economii.
Art. 18. - Dispoziţiile art. 19 şi 36 din Normele Băncii Naţionale a României nr. 2/1999, republicate, cu modificările ulterioare, şi cele referitoare la cenzori, la comitetul de risc, la comitetul de administrare a activelor şi pasivelor şi la comitetul de credite din aceste norme nu se aplică în cazul caselor de economii.
Art. 19. - Autorizarea de către Banca Naţională a României a Condiţiilor generale de afaceri, a Condiţiilor generale ale contractelor de economisire-creditare şi a tarifelor unei case de economii nu reprezintă o garanţie sau o apreciere a Băncii Naţionale a României cu privire la oportunitatea, avantajele sau dezavantajele, profitul sau riscurile pe care le-ar putea prezenta încheierea unui contract de economisire-creditare. Autorizarea certifică numai faptul că acestea au fost întocmite în conformitate cu dispoziţiile legale.
Preşedintele Consiliului de administraţie al
Băncii Naţionale a României,
Mugur Constantin Isărescu
Bucureşti, 13 iunie 2003.
Nr. 4.