Editorial - 17 ianuarie 2008

În şedinţa din data de 10 ianuarie 2008, Consiliul guvernatorilor BCE a hotărât, pe baza analizelor economice şi monetare periodice, ca ratele dobânzilor reprezentative ale BCE să rămână nemodificate. Potrivit informaţiilor care au devenit disponibile după ultima şedinţă a Consiliului guvernatorilor, din data de 6 decembrie 2007, presiunile inflaţioniste semnificative pe termen scurt au continuat, rata inflaţiei IAPC menţinându-se la nivelul de 3,1% în luna decembrie. Având în vedere expansiunea foarte puternică a creditului şi a agregatelor monetare, evaluarea Consiliului guvernatorilor privind existenţa unor riscuri în sensul creşterii la adresa stabilităţii preţurilor pe termen mediu a fost pe deplin confirmată. Consiliul guvernatorilor este în continuare pregătit să acţioneze preventiv pentru evitarea materializării efectelor secundare şi a riscurilor în sensul creşterii la adresa stabilităţii preţurilor pe termen mediu şi, implicit, pentru menţinerea unei ancorări ferme a anticipaţiilor inflaţioniste pe termen mediu şi lung la niveluri compatibile cu stabilitatea preţurilor. Conform mandatului încredinţat, Consiliul guvernatorilor acordă o importanţă majoră acestei ancorări. Fundamentele economice din zona euro sunt solide. Cu toate acestea, reevaluarea curentă a riscului pe pieţele financiare este în continuare asociată incertitudinii cu privire la eventualul impact al acestuia asupra economiei reale, iar riscurile aferente perspectivelor privind activitatea economică sunt în sensul scăderii acesteia. Consiliul guvernatorilor va continua să monitorizeze toate evoluţiile cu deosebită atenţie în săptămânile următoare.

În ceea ce priveşte analiza economică, cele mai recente informaţii privind activitatea economică sugerează că, la sfârşitul anului, s-a înregistrat un ritm trimestrial de creştere mai moderat faţă de rata trimestrială de 0,8% consemnată în trimestrul III 2007 (revizuită în sens ascendent de la nivelul de 0,7%). Evaluarea este în concordanţă cu indicatorii de încredere a consumatorilor şi a sectorului corporativ care, deşi au consemnat scăderi în ultimele luni, se menţin în general la niveluri ce continuă să indice o creştere constantă.

Scenariul de bază al Consiliului guvernatorilor se referă în continuare la creşterea PIB real, în linii mari, la nivelul potenţialului său. Fundamentele economice din zona euro sunt solide, rentabilitatea companiilor a înregistrat ritmuri susţinute, sporirea gradului de ocupare a forţei de muncă a fost robustă, iar rata şomajului a scăzut la niveluri record pentru ultimii 25 de ani. Prin urmare, creşterea consumului ar trebui să contribuie în continuare la expansiunea economică, în concordanţă cu nivelul venitului real disponibil, fiind stimulată de persistenţa dinamicii investiţiilor. În ceea ce priveşte aşteptările potrivit cărora evoluţia economiei mondiale va rămâne în general robustă, în condiţiile în care pierderea de ritm înregistrată de economia Statelor Unite este atenuată de menţinerea dinamicii pe pieţele emergente, se estimează că cererea externă va favoriza în continuare exportul zonei euro.

Astfel, se menţine gradul înalt de incertitudine privind perspectivele creşterii economice, iar riscurile asociate perspectivelor privind activitatea economică sunt în sensul scăderii acesteia. Riscurile se referă în principal la impactul potenţial mai amplu decât cel anticipat pe care reevaluarea în continuare a riscului pe pieţele financiare îl are asupra condiţiilor de finanţare şi asupra percepţiei economice, exercitând o influenţă negativă asupra creşterii economice la nivel mondial şi în zona euro. Noi riscuri în sensul decelerării decurg din posibilitatea unor majorări suplimentare ale preţurilor petrolului şi altor materii prime, din preocupările legate de presiunile protecţioniste şi din eventualele corecţii abrupte determinate de dezechilibre la nivel mondial.

În ceea ce priveşte evoluţia preţurilor, estimarea preliminară a Eurostat indică faptul că în luna decembrie 2007 rata anuală a inflaţiei măsurată prin IAPC a rămas nemodificată la nivelul de 3,1% faţă de luna anterioară. Aceasta confirmă presiunile inflaţioniste semnificative pe termen scurt, generate mai ales de majorările considerabile ale preţurilor petrolului şi alimentelor din ultimele luni.

Privind în perspectivă, se estimează că rata anuală a inflaţiei IAPC se va menţine sensibil peste nivelul de 2% în lunile următoare, fiind probabilă numai o moderare treptată în cursul anului 2008. Prin urmare, perioada caracterizată prin rate ale inflaţiei temporar ridicate va fi mai lungă decât s-a anticipat. Totodată, este important de subliniat faptul că aşteptările privind moderarea ratei inflaţiei, incluse în proiecţiile macroeconomice din luna decembrie 2007 ale experţilor Eurosistemului, se bazează pe ipoteza unei inversări a tendinţei recente de majorare a preţurilor materiilor prime, reflectată de preţurile contractelor futures; mai important, trebuie evidenţiat faptul că dinamica recentă a preţurilor petrolului şi alimentelor şi impactul acestora asupra inflaţiei IAPC nu vor exercita efecte secundare generalizate asupra comportamentului de stabilire a salariilor şi a preţurilor.

Pe termen mediu, se confirmă pe deplin faptul că perspectiva referitoare la evoluţia preţurilor este supusă unor riscuri în sensul creşterii. Aceste riscuri se referă la posibilitatea unor majorări salariale peste aşteptări, având în vedere constrângerile legate de capacităţile de producţie şi evoluţiile pozitive de pe pieţele forţei de muncă. De asemenea, poziţia firmelor în procesul de stabilire a preţurilor, cu precădere pe segmentele de piaţă cu concurenţă scăzută, ar putea fi mai puternică decât se anticipase anterior. În acest context, este imperios necesar ca toţi partenerii sociali să manifeste un comportament responsabil şi să se evite efectele secundare generate de ratele actuale ale inflaţiei asupra stabilirii preţurilor şi a salariilor. Conform opiniei Consiliului guvernatorilor, evitarea acestor efecte este absolut esenţială în vederea menţinerii stabilităţii preţurilor pe termen mediu şi, prin urmare, a puterii de cumpărare a tuturor cetăţenilor din zona euro. Consiliul guvernatorilor monitorizează cu deosebită atenţie derularea negocierilor salariale în ţările din zona euro. Ar trebui eliminat orice mecanism de indexare a salariilor nominale cu rata inflaţiei. În cele din urmă, ar putea avea loc noi scumpiri ale petrolului şi produselor agricole, menţinându-se trendul puternic ascendent din ultimele luni, precum şi noi majorări ale preţurilor administrate şi ale impozitelor indirecte peste nivelurile anticipate până în prezent.

Analiza monetară confirmă prevalenţa riscurilor în sensul creşterii la adresa stabilităţii preţurilor pe termen mediu şi lung. Atât agregatele monetare, cât şi creditul au continuat să crească puternic în ultimele luni. Este posibil ca menţinerea la nivelul de 12,3% a ritmului anual de creştere a agregatului monetar M3 în luna noiembrie să fi fost influenţată de o serie de factori temporari, precum aplatizarea curbei randamentelor, turbulenţele de pe pieţele financiare şi tranzacţiile specifice asociate restructurării anumitor grupuri bancare. În pofida acestor factori specifici, ritmul expansiunii monetare se menţine alert. În plus, expansiunea susţinută a împrumuturilor acordate sectorului privat intern, care au înregistrat o rată anuală de 11,0% în luna noiembrie, relevă menţinerea unei dinamici monetare robuste. Evoluţiile monetare necesită în continuare o monitorizare foarte atentă, atât pentru identificarea tendinţelor asociate presiunilor inflaţioniste pe termen lung, cât şi pentru o mai bună înţelegere a dinamicii monetare pe termen scurt.

Această monitorizare va oferi, de asemenea, o imagine mai cuprinzătoare asupra reacţiei sectorului privat la volatilitatea sporită de pe pieţele financiare. Este deosebit de importantă o analiză generală a tendinţelor de expansiune a creditului şi a agregatelor monetare, în condiţiile actuale ale evoluţiilor recente de pe pieţele financiare. Gradul sporit de volatilitate în plan financiar poate influenţa comportamentul pe termen scurt al deţinătorilor de monedă şi, implicit, poate îngreuna determinarea trendului evoluţiilor monetare. În acelaşi timp, datele statistice privind evoluţia agregatelor monetare şi a creditului pot oferi indicii relevante cu privire la modalitatea în care au reacţionat instituţiile financiare, populaţia şi companiile la turbulenţele de pe pieţele financiare.

Totuşi, pentru moment, nu există suficiente dovezi cu privire la măsura în care turbulenţele de pe pieţele financiare, manifestate începând cu luna august 2007, au influenţat dinamica agregatului monetar în sens larg şi a creditului. Într-adevăr, ritmul de creştere a creditelor bancare acordate sectorului privat intern s-a menţinut alert în ultimele luni, ceea ce pare să sugereze că oferta de credite nu a fost afectată până în prezent. Dinamica agregatului monetar M1 şi cea a împrumuturilor acordate populaţiei au înregistrat o nouă moderare în ultimele trimestre, reflectând mai degrabă influenţa majorărilor succesive ale ratelor dobânzilor reprezentative ale BCE începând cu luna decembrie 2005, decât cea a turbulenţelor financiare. Ritmul de creştere a împrumuturilor contractate de societăţile nefinanciare se menţine foarte alert. Sunt necesare date şi analize suplimentare pentru a obţine o imagine mai cuprinzătoare a impactului exercitat de evoluţia pieţelor financiare asupra bilanţurilor băncilor, asupra condiţiilor de finanţare, precum şi asupra expansiunii agregatelor monetare şi a creditului.

În concluzie, coroborarea informaţiilor identificate în cadrul analizei economice cu rezultatul analizei monetare confirmă pe deplin evaluarea conform căreia există riscuri în sensul creşterii la adresa stabilităţii preţurilor pe termen mediu, date fiind expansiunea foarte puternică a creditului şi a agregatelor monetare, precum şi fundamentele economice solide din zona euro. În acelaşi timp, se menţine incertitudinea cu privire la eventualul impact al reevaluării permanente a riscului pe pieţele financiare asupra economiei reale. Aşadar, Consiliul guvernatorilor va monitoriza toate evoluţiile cu deosebită atenţie. În plus, acesta este în continuare pregătit să acţioneze preventiv pentru evitarea materializării efectelor secundare şi a riscurilor în sens ascendent la adresa stabilităţii preţurilor şi, implicit, pentru menţinerea unei ancorări ferme a anticipaţiilor inflaţioniste pe termen mediu şi lung la niveluri compatibile cu stabilitatea preţurilor. Conform mandatului încredinţat, Consiliul guvernatorilor acordă o importanţă majoră acestei ancorări.

Referitor la politica fiscală, majoritatea ţărilor din zona euro şi-au prezentat programele de stabilitate actualizate. Pe baza acestora, după o reducere a ponderii în PIB a deficitului agregat al zonei euro în anul 2007, se anticipează creşterea valorii acestui indicator în anul 2008, deşi numeroase ţări nu au înregistrat poziţii fiscale solide. Se conturează clar riscul nerespectării de către anumite ţări a dispoziţiilor cu privire la componenta preventivă a Pactului de creştere şi stabilitate, erodând astfel credibilitatea acestuia. În anul 2008, unele ţări cu dezechilibre fiscale îşi vor consolida deficitul bugetar structural cu mai puţin decât cerinţa minimă de 0,5% din PIB. Sunt necesare politici mult mai ambiţioase pentru ca toate ţările să îşi îndeplinească obiectivele pe termen mediu până cel târziu în anul 2010, în conformitate cu angajamentul asumat în luna aprilie 2007.

În ceea ce priveşte reformele structurale, a început un nou ciclu de trei ani prevăzut de Strategia de la Lisabona pentru creştere şi creare de locuri de muncă. Deşi progresele înregistrate în ultimii trei ani de la relansarea strategiei sunt încurajatoare, este important ca autorităţile guvernamentale să îşi intensifice eforturile privind reforma pentru impulsionarea cercetării şi a inovaţiei, a competitivităţii şi a flexibilităţii pieţelor forţei de muncă. Aceste reforme sunt esenţiale pentru creşterea productivităţii şi stimularea creării de locuri de muncă în zona euro.

Această ediţie a Buletinului lunar cuprinde trei articole. Primul articol supune atenţiei evoluţiile productivităţii muncii în zona euro şi implicaţiile acesteia la adresa politicii monetare. Al doilea articol analizează oportunităţile şi provocările globalizării la nivel macroeconomic în zona euro. Al treilea articol prezintă experienţa Eurosistemului privind prognozarea factorilor autonomi şi a excedentului de rezerve.