Editorial - 15 februarie 2007

Pe baza analizelor economice şi monetare periodice, în şedinţa din data de 8 februarie 2007, Consiliul Guvernatorilor a hotărât ca ratele dobânzilor reprezentative ale BCE să rămână nemodificate. Informaţiile care au devenit disponibile după ultima şedinţă a Consiliului Guvernatorilor din data de 11 ianuarie 2007 susţin raţionamentul care a stat la baza deciziilor anterioare de majorare a ratelor dobânzilor şi confirmă faptul că o atitudine vigilentă este esenţială pentru evitarea materializării riscurilor la adresa stabilităţii preţurilor pe termen mediu. Această conduită va permite ca anticipaţiile inflaţioniste pe termen mediu şi lung din zona euro să rămână puternic ancorate la niveluri compatibile cu stabilitatea preţurilor. După cum s-a menţionat şi cu alte ocazii, această ancorare constituie premisa pentru ca politica monetară să contribuie permanent la sprijinirea unei creşteri economice sustenabile şi la crearea de locuri de muncă în zona euro. Politica monetară a BCE continuă să fie acomodativă, având în vedere menţinerea la un nivel scăzut a ratelor dobânzilor de referinţă ale BCE, creşterea puternică a creditului şi a agregatelor monetare, precum şi volumul semnificativ al lichidităţii, reflectat de toţi indicatorii prin care aceasta este măsurată. Aşadar, privind în perspectivă, se justifică adoptarea unor măsuri ferme şi prompte în vederea asigurării stabilităţii preţurilor pe termen mediu.

În ceea ce priveşte analiza economică, cele mai recente rezultate ale sondajelor şi evoluţii ale indicatorilor sugerează continuarea expansiunii economice susţinute şi generalizate în anul 2007. Deşi nu poate fi ignorată o anumită volatilitate a ratelor trimestriale de creştere a PIB real, perspectivele pe termen mediu privind activitatea economică rămân favorabile. Există în continuare premisele unei creşteri economice solide în zona euro, într-un ritm apropiat de potenţial. Expansiunea economică globală, care a devenit mai echilibrată la nivel regional, rămâne puternică, sprijinind în continuare exporturile zonei euro. Pentru cererea internă din zona euro se anticipează persistenţa ritmului alert de creştere. Se estimează că investiţiile vor rămâne dinamice, stimulate de perioada prelungită de condiţii de finanţare deosebit de favorabile, de restructurarea bilanţurilor companiilor, de amploarea profiturilor acumulate şi a celor prezente, precum şi de îmbunătăţirea eficienţei economice. De asemenea, consumul va continua să se consolideze, în concordanţă cu majorarea venitului real disponibil, pe fondul îmbunătăţirii constante a condiţiilor pe piaţa forţei de muncă, în special al creşterii gradului de ocupare a forţei de muncă.

Riscurile la adresa perspectivei favorabile privind creşterea economică sunt relativ echilibrate pe termen scurt. Pe termen mai îndelungat, se preconizează diminuarea acestor riscuri. Principalele riscuri se referă la temerile privind accentuarea presiunilor protecţioniste, la posibilitatea unei noi scumpiri a petrolului şi la preocupările legate de eventuale evoluţii nesustenabile cauzate de dezechilibre la nivel mondial.

În ceea ce priveşte evoluţia preţurilor, trebuie subliniată importanţa unei abordări pe termen mediu şi analizată posibila volatilitate a ratelor inflaţiei pe parcursul anului 2007. În acest sens, ar fi utilă examinarea mai amănunţită a volatilităţii potenţiale a inflaţiei. Pe termen foarte scurt, se pare că modificările nivelului TVA într-una dintre ţările mari ale zonei euro nu s-au reflectat pe deplin în preţurile înregistrate în luna ianuarie. Ulterior, trebuie menţionat că, având în vedere preţurile actuale ale petrolului şi ale contractelor futures asociate acestora, precum şi evoluţiile anterioare ale preţului petrolului, efecte de bază favorabile şi semnificative pot conduce treptat la înregistrarea unor rate ale inflaţiei mai scăzute în lunile de primăvară şi vară. Totuşi, aceste efecte vor fi temporare. În a doua parte a anului 2007 se anticipează că ratele inflaţiei se vor situa din nou pe o pantă ascendentă, ca urmare a manifestării unor efecte de bază nefavorabile.

Perspectivele privind stabilitatea preţurilor pe termen mediu şi lung sunt în continuare supuse unor riscuri în sensul creşterii, generate de propagarea peste aşteptări la nivelul preţurilor de consum a majorărilor anterioare ale preţului petrolului, de creşterea suplimentară a preţurilor administrate şi a impozitelor indirecte peste nivelurile anunţate până în acest moment. De asemenea, trebuie avute în vedere şi noi scumpiri ale petrolului. Mai important este faptul că, în cazul unor majorări salariale peste previziunile actuale, apar riscuri substanţiale la adresa stabilităţii preţurilor, pe fondul dinamicii alerte a PIB real înregistrate pe parcursul ultimelor trimestre, al faptului că rezultatele sondajelor privind gradul de utilizare a capacităţilor de producţie se apropie de nivelurile record atinse în anul 2000, precum şi al continuării evoluţiilor pozitive pe piaţa forţei de muncă. Prin urmare, este imperios necesar ca partenerii sociali să manifeste în continuare un comportament responsabil. În acest context, acordurile salariale trebuie să ţină seama de evoluţia productivităţii, fără a ignora totuşi nivelul încă ridicat al şomajului şi competitivitatea preţurilor. De asemenea, Consiliul Guvernatorilor va monitoriza cu mare atenţie viitoarele negocieri salariale din ţările zonei euro.

Analiza monetară confirmă prevalenţa riscurilor în sensul creşterii la adresa stabilităţii preţurilor pe termen mediu şi lung. Dinamica anuală a M3 a continuat să se accelereze, atingând 9,7% în luna decembrie, cel mai înalt ritm de creştere de la introducerea euro. Desigur, nivelurile lunare pot fi volatile, iar evoluţiile pe termen scurt nu trebuie supraestimate. Cu toate acestea, majorarea continuă şi puternică a creditului şi a agregatelor monetare confirmă opinia conform căreia se menţine ritmul alert de creştere a masei monetare în zona euro, neexistând încă indicii în sensul stopării sau chiar al inversării trendului constant ascendent înregistrat de la mijlocul anului 2004.

Expansiunea robustă a masei monetare şi a creditului reflectă menţinerea orientării acomodative a politicii monetare şi consolidarea activităţii economice în zona euro. În luna decembrie, ritmul anual de creştere a creditelor acordate sectorului privat s-a menţinut ridicat, atingând nivelul de 10,7%, deşi a consemnat o uşoară atenuare faţă de luna anterioară. Avansul puternic înregistrat de volumul creditelor acordate sectorului privat reflectă continuarea tendinţei ascendente a dinamicii împrumuturilor acordate societăţilor nefinanciare, care s-a manifestat încă de la mijlocul anului 2004. În contextul majorării ratelor ipotecare în zona euro şi al decelerării dinamicii pieţei rezidenţiale în unele regiuni, creşterea împrumuturilor acordate populaţiei a manifestat în ultimele luni o tendinţă de moderare, continuând însă să înregistreze ritmuri foarte înalte.

Pe termen mediu şi lung, în ceea ce priveşte evaluarea tendinţelor la nivelul dinamicii creditului şi a agregatelor monetare, cele mai recente evoluţii confirmă menţinerea trendului ascendent al ritmului expansiunii monetare. După câţiva ani de creştere monetară puternică, lichiditatea în zona euro consemnează un volum ridicat, reflectat de toţi indicatorii prin care aceasta este măsurată. Persistenţa ritmului alert al expansiunii monetare şi a creditului în contextul nivelului ridicat al lichidităţii semnalează existenţa unor riscuri în creştere privind stabilitatea preţurilor pe termen mediu şi lung. În consecinţă, evoluţiile monetare necesită în continuare o monitorizare foarte atentă, mai ales în condiţiile creşterii robuste a activităţii economice şi ale menţinerii dinamicii puternice a pieţei imobiliare în multe ţări din zona euro.

În concluzie, este deosebit de important ca în evaluarea tendinţelor preţurilor să se analizeze volatilitatea pe termen scurt. Pe baza evaluării curente a Consiliului Guvernatorilor, se estimează că, după o posibilă scădere pe parcursul lunilor de primăvară şi vară, ratele inflaţiei vor înregistra o nouă majorare spre sfârşitul anului. Pe termen mediu, se menţin riscurile în sensul creşterii la adresa stabilităţii preţurilor, legate în special de o evoluţie mai dinamică a salariilor decât cea anticipată în prezent. Dat fiind ritmul foarte ridicat al expansiunii monetare şi a creditului, pe fondul existenţei unui volum de lichiditate deja semnificativ, coroborarea rezultatelor analizei economice cu cele ale analizei monetare susţine ipoteza conform căreia, pe termen mediu şi lung, predomină riscurile în sensul creşterii la adresa stabilităţii preţurilor. Prin urmare, Consiliul Guvernatorilor va recurge la o monitorizare foarte atentă pentru evitarea materializării pe termen mediu a riscurilor menţionate. Aceasta va permite ca anticipaţiile inflaţioniste pe termen mediu şi lung din zona euro să rămână puternic ancorate la niveluri compatibile cu stabilitatea preţurilor. Aşadar, privind în perspectivă, se justifică adoptarea unor măsuri ferme şi prompte în vederea asigurării stabilităţii preţurilor pe termen mediu.

În privinţa politicii fiscale, primele indicii confirmă faptul că evoluţiile fiscale din zona euro au fost relativ favorabile în anul 2006, datorită creşterii semnificative a producţiei şi a veniturilor excepţionale. În acest moment, este importantă menţinerea ritmului de îmbunătăţire a finanţelor publice, precum şi accelerarea ritmului de consolidare fiscală în anii 2007 şi 2008, astfel încât toate ţările din zona euro să realizeze obiectivele pe termen mediu în ceea ce priveşte asigurarea unei poziţii fiscale solide în cel mai scurt timp. Rezultatele bugetare peste aşteptări înregistrate în anul 2006 şi posibila realizare a unor venituri excepţionale şi în acest an trebuie să conducă la accelerarea consolidării fiscale. Experienţa anterioară a demonstrat că trebuie evitată categoric tentaţia de relaxare a constrângerilor privind cheltuielile, de întârziere a reformelor necesare sau de promovare a unor politici prociclice într-o perioadă de relansare economică. Măsurile de consolidare fiscală au cele mai mari şanse de reuşită atunci când se bazează pe o strategie de reformă credibilă şi cuprinzătoare, care pune accentul mai degrabă pe reducerea cheltuielilor decât pe creşterea veniturilor.

Consiliul Guvernatorilor a subliniat faptul că progresele înregistrate în domeniul reformelor structurale şi creşterile moderate ale cheltuielilor cu forţa de muncă în unele ţări au constituit factorii principali care au determinat majorarea gradului de ocupare a forţei de muncă şi reducerea şomajului în ultimii ani. Într-adevăr, deşi a continuat să se menţină ridicată (7,5% în luna decembrie 2006), rata standardizată a şomajului a coborât la cel mai redus nivel din anul 1993 (când a început înregistrarea seriilor de date), fiind în scădere cu 1,4 puncte procentuale faţă de luna iunie 2004, când a atins nivelul maxim. Pentru maximizarea efectelor benefice ce decurg din statutul de membru al Uniunii Economice şi Monetare şi al Pieţei Unice, reformele structurale trebuie să consolideze capacitatea de ajustare a zonei euro. Aceasta presupune o diferenţiere salarială suficientă, mai ales cu scopul de a îmbunătăţi oportunităţile de angajare pentru muncitorii cu calificare inferioară şi în zonele cu şomaj ridicat. De asemenea, aceasta trebuie să ia în considerare un grad mai mare de flexibilitate a pieţei bunurilor şi a pieţei forţei de muncă, ceea ce ar crea noi oportunităţi de investiţii şi inovaţii. Totodată, aceasta necesită eliminarea impedimentelor legate de mobilitatea forţei de muncă - între locuri de muncă, între regiuni şi între state. Odată cu aderarea Sloveniei la zona euro, forţa de muncă a acesteia trebuie să aibă acces deplin pe pieţele forţei de muncă din toate ţările zonei euro. În general, reformele structurale şi consolidarea fiscală trebuie să sprijine evoluţiile sustenabile prin reducerea poverii asupra generaţiilor mai tinere şi a celor viitoare. Prin urmare, se menţin o serie de provocări semnificative, care diferă de la un stat la altul şi care necesită adoptarea imediată a unor măsuri ferme.

Această ediţie a Buletinului lunar cuprinde trei articole. Primul articol prezintă provocările la adresa sustenabilităţii fiscale în zona euro. Cel de-al doilea articol este consacrat analizării progreselor înregistrate în elaborarea măsurilor din cadrul UE cu privire la gestionarea crizelor financiare. Cel de-al treilea articol se referă la remiterile din străinătate ale muncitorilor către regiunile învecinate cu UE din sudul, sud-estul şi estul Europei.