Editorial - 12 mai 2011

Pe baza analizelor economice şi monetare periodice, Consiliul guvernatorilor a hotărât, în şedinţa din data de 5 mai 2011, ca ratele dobânzilor reprezentative ale BCE să rămână nemodificate, ulterior majorării acestora cu 25 puncte de bază la 7 aprilie 2011. Informaţiile care au devenit disponibile după această dată confirmă evaluarea potrivit căreia era necesară ajustarea caracterului foarte acomodativ al orientării politicii monetare. Consiliul guvernatorilor constată în continuare presiuni în sensul creşterii asupra inflaţiei totale, generate în principal de preţurile produselor energetice şi ale materiilor prime. Deşi analiza monetară relevă persistenţa ritmului moderat al expansiunii masei monetare, volumul lichidităţii se menţine semnificativ şi poate facilita acomodarea presiunilor inflaţioniste. De asemenea, datele economice recente confirmă premisele favorabile activităţii economice în zona euro, într-un context grevat în continuare de incertitudini pronunţate. Pe ansamblu, este esenţial ca evoluţiile recente ale preţurilor să nu determine presiuni inflaţioniste generalizate. Anticipaţiile privind inflaţia în zona euro trebuie să rămână ferm ancorate la niveluri compatibile cu obiectivul de a menţine rate ale inflaţiei inferioare, dar apropiate de 2% pe termen mediu. Ancorarea anticipaţiilor privind inflaţia constituie o premisă necesară în vederea menţinerii contribuţiei politicii monetare la susţinerea creşterii economice şi a creării de locuri de muncă în zona euro. În condiţiile persistenţei unor rate scăzute ale dobânzilor pe întregul interval de scadenţe şi ale unei orientări încă acomodative a politicii monetare, Consiliul guvernatorilor va continua să monitorizeze cu deosebită atenţie toate evoluţiile privind riscurile în sensul creşterii la adresa stabilităţii preţurilor. Menţinerea stabilităţii preţurilor pe termen mediu reprezintă principiul director aplicat de Consiliul guvernatorilor în evaluarea informaţiilor noi, în formularea raţionamentelor şi în adoptarea de decizii cu privire la orice nouă ajustare a orientării acomodative a politicii monetare.

După cum s‑a menţionat în mai multe rânduri, furnizarea de lichiditate şi modalităţile de alocare a acesteia pentru operaţiunile de refinanţare vor fi, de asemenea, ajustate la momentul oportun, luând în considerare faptul că toate măsurile neconvenţionale adoptate în perioada marcată de tensiuni acute pe pieţele financiare sunt concepute a avea un caracter temporar.

În ceea ce priveşte analiza economică, după creşterea trimestrială de 0,3% consemnată de PIB real al zonei euro în trimestrul IV 2010, datele statistice şi rezultatele din sondaje publicate recent indică menţinerea premiselor favorabile activităţii economice în zona euro în trimestrul I 2011 şi la începutul trimestrului II 2011. Privind în perspectivă, exporturile zonei euro ar trebui să fie susţinute de expansiunea în curs a economiei mondiale. Totodată, având în vedere nivelul ridicat al încrederii sectorului corporativ din zona euro, cererea internă a sectorului privat ar trebui să contribuie într‑o măsură tot mai mare la creşterea economică, beneficiind de orientarea acomodativă a politicii monetare şi de măsurile adoptate în vederea ameliorării funcţionării sistemului financiar. Totuşi, se anticipează că activitatea economică va fi în continuare relativ temperată de procesul de ajustare bilanţieră din diferite sectoare.

În evaluarea Consiliului guvernatorilor, riscurile la adresa acestor perspective economice se menţin, în general, echilibrate, într‑un context grevat de incertitudini pronunţate. Pe de o parte, este posibil ca schimburile comerciale internaţionale să îşi continue creşterea într‑un ritm mai alert decât cel anticipat, ceea ce va susţine exporturile zonei euro. De asemenea, nivelul ridicat al încrederii sectorului corporativ ar putea susţine activitatea economică internă din zona euro într‑o măsură mai semnificativă decât se anticipează în prezent. Pe de altă parte, riscurile în sensul scăderii se referă la persistenţa tensiunilor pe anumite segmente ale pieţelor financiare şi la eventualele repercusiuni ale acestora asupra economiei reale a zonei euro. Riscurile în sensul scăderii provin şi din noi scumpiri ale produselor energetice, având în vedere, în special, tensiunile geopolitice actuale din Africa de Nord şi Orientul Mijlociu, din existenţa unor presiuni protecţioniste, precum şi din posibilitatea unei corecţii dezordonate a dezechilibrelor pe plan internaţional. Există încă unele riscuri potenţiale asociate impactului exercitat de catastrofa naturală şi cea nucleară din Japonia asupra economiei zonei euro şi a altor ţări.

În ceea ce priveşte evoluţia preţurilor, potrivit estimării preliminare a Eurostat, rata anuală a inflaţiei IAPC în zona euro s‑a situat la 2,8% în luna aprilie 2011, faţă de 2,7% în luna martie. Creşterea ratelor inflaţiei în primele patru luni ale anului 2011 reflectă îndeosebi majorarea preţurilor materiilor prime. Privind în perspectivă, se anticipează că ratele inflaţiei se vor menţine net superioare nivelului de 2% în lunile următoare. Presiunile în sensul creşterii asupra inflaţiei, generate în principal de preţurile produselor energetice şi ale materiilor prime, sunt vizibile şi în etapele iniţiale ale procesului de producţie. Este esenţial ca accelerarea inflaţiei IAPC să nu genereze efecte de runda a doua în cadrul procesului de stabilire a preţurilor şi salariilor şi să nu determine presiuni inflaţioniste generalizate. Anticipaţiile privind inflaţia trebuie să rămână ferm ancorate la niveluri compatibile cu obiectivul Consiliului guvernatorilor de a menţine rate ale inflaţiei inferioare, dar apropiate de 2% pe termen mediu.

Se menţin riscurile în sensul creşterii la adresa perspectivelor pe termen mediu privind evoluţiile preţurilor, acestea referindu‑se, în special, la majorarea peste aşteptări a preţurilor produselor energetice, generată, nu în ultimul rând, de tensiunile politice actuale din Africa de Nord şi Orientul Mijlociu. În general, creşterea robustă a economiilor emergente, susţinută de volumul semnificativ al lichidităţii la nivel mondial, poate favoriza în continuare scumpirea materiilor prime. De asemenea, ţinând seama de necesitatea consolidării fiscale în anii următori, majorările impozitelor indirecte şi ale preţurilor administrate ar putea fi mai pronunţate decât se anticipează în prezent. Riscurile provin şi din presiuni inflaţioniste interne mai puternice decât cele estimate, în contextul redresării în curs a activităţii economice.

În ceea ce priveşte analiza monetară, ritmul anual de creştere a agregatului monetar M3 s‑a accelerat până la 2,3% în luna martie 2011, de la 2,1% în luna februarie. Făcând abstracţie de volatilitatea recentă a expansiunii masei monetare sub influenţa unor factori speciali, dinamica M3 s‑a intensificat în continuare pe parcursul ultimelor luni. Ritmul anual de creştere a creditelor acordate sectorului privat a rămas relativ nemodificat la 2,5% în luna martie, comparativ cu 2,6% în luna precedentă. Pe ansamblu, expansiunea masei monetare se intensifică progresiv, dar continuă să fie moderată. Totodată, volumul de lichiditate acumulat în intervalul anterior celui caracterizat de tensiuni pe pieţele financiare se menţine semnificativ şi poate facilita acomodarea presiunilor inflaţioniste în zona euro.

Din perspectiva componentelor M3, dinamica anuală a M1 a rămas relativ nemodificată în luna martie 2011, în timp ce ritmul de creştere a altor depozite pe termen scurt s‑a intensificat. Această evoluţie reflectă parţial creşterea treptată a ratelor dobânzilor aferente acestor depozite în ultimele luni. Totodată, curba abruptă a randamentelor exercită un efect inhibitor asupra dinamicii M3 în ansamblu, întrucât diminuează atractivitatea activelor monetare comparativ cu instrumentele pe termen lung neincluse în acest agregat, care sunt mai bine remunerate.

Din perspectiva contrapartidelor, dinamica creditelor acordate societăţilor nefinanciare a înregistrat o nouă intensificare uşoară până la 0,8% în luna martie, comparativ cu 0,6% în luna februarie. Ritmul de creştere a creditelor acordate populaţiei s‑a situat la 3,4% în luna martie, faţă de 3,0% în luna anterioară. Făcând abstracţie de volatilitatea pe termen scurt, cele mai recente date confirmă persistenţa accelerării treptate a dinamicii anuale a creditelor acordate sectorului privat nefinanciar.

Dimensiunea totală a bilanţurilor băncilor s-a menţinut, în linii mari, nemodificată în ultimele luni, în pofida unei uşoare volatilităţi. Este important ca, în contextul dinamizării cererii, băncile să majoreze în continuare volumul de credite acordate sectorului privat. În acest sens, este esenţial ca băncile, în cazul în care este necesar, să nu distribuie profitul, să se orienteze către piaţă în vederea consolidării în continuare a bazei de capital sau să valorifice la maximum măsurile de asistenţă financiară adoptate de autorităţile guvernamentale în vederea recapitalizării. În special băncile care dispun în prezent de acces limitat la finanţare pe piaţă trebuie să adopte neîntârziat măsuri de majorare a capitalului şi de eficientizare.

În concluzie, pe baza analizelor economice şi monetare periodice, Consiliul guvernatorilor a hotărât ca ratele dobânzilor reprezentative ale BCE să rămână nemodificate, ulterior majorării acestora cu 25 puncte de bază la 7 aprilie 2011. Informaţiile care au devenit disponibile după această dată confirmă evaluarea potrivit căreia era necesară ajustarea caracterului foarte acomodativ al orientării politicii monetare. Consiliul guvernatorilor constată în continuare presiuni în sensul creşterii asupra inflaţiei totale, generate în principal de preţurile produselor energetice şi ale materiilor prime. Coroborarea acestei analize cu semnalele evidenţiate în analiza monetară relevă că, deşi ritmul expansiunii masei monetare se menţine moderat, volumul lichidităţii este în continuare semnificativ şi poate facilita acomodarea presiunilor inflaţioniste. De asemenea, datele economice recente confirmă premisele favorabile activităţii economice în zona euro, într-un context grevat în continuare de incertitudini pronunţate. Pe ansamblu, este esenţial ca evoluţiile recente ale preţurilor să nu determine presiuni inflaţioniste generalizate. Anticipaţiile privind inflaţia în zona euro trebuie să rămână ferm ancorate la niveluri compatibile cu obiectivul de a menţine rate ale inflaţiei inferioare, dar apropiate de 2% pe termen mediu. Ancorarea anticipaţiilor privind inflaţia constituie o premisă necesară în vederea menţinerii contribuţiei politicii monetare la susţinerea creşterii economice şi a creării de locuri de muncă în zona euro. În condiţiile persistenţei unor rate scăzute ale dobânzilor pe întregul interval de scadenţe şi ale unei orientări încă acomodative a politicii monetare, Consiliul guvernatorilor va continua să monitorizeze cu deosebită atenţie toate evoluţiile privind riscurile în sensul creşterii la adresa stabilităţii preţurilor. Menţinerea stabilităţii preţurilor pe termen mediu reprezintă principiul director aplicat de Consiliul guvernatorilor în evaluarea informaţiilor noi, în formularea raţionamentelor şi în adoptarea de decizii cu privire la orice nouă ajustare a orientării acomodative a politicii monetare.

Referitor la politicile fiscale, informaţiile actuale indică evoluţii neuniforme la nivel de ţară cu privire la respectarea programelor de consolidare fiscală convenite. Există riscul ca în unele ţări soldurile bugetare să nu se încadreze în obiectivele stabilite de Consiliul ECOFIN în vederea corecţiei necesare şi oportune a deficitelor excesive. Este esenţial ca toate guvernele să îndeplinească obiectivele bugetare anunţate pentru anul 2011. Acolo unde este necesar, trebuie aplicate rapid măsuri corective suplimentare în scopul realizării de progrese în atingerea sustenabilităţii fiscale. Implementarea unor politici credibile este esenţială, având în vedere persistenţa presiunilor pe pieţele financiare.

Totodată, implementarea neîntârziată a unor reforme structurale substanţiale şi cuprinzătoare în zona euro, în vederea consolidării potenţialului de creştere, a competitivităţii şi a flexibilităţii acesteia, prezintă o importanţă deosebită. Mai ales ţările care se confruntă cu deficite fiscale şi externe ridicate sau care înregistrează pierderi de competitivitate ar trebui să implementeze reforme economice ample. În cazul pieţelor de bunuri şi servicii, ar trebui urmărită în continuare aplicarea unor politici care să stimuleze concurenţa şi inovarea pentru a accelera procesul de restructurare şi a ameliora productivitatea muncii. Pe piaţa forţei de muncă, priorităţile trebuie să vizeze creşterea flexibilităţii salariilor şi încurajarea muncii, precum şi eliminarea rigidităţilor.

Consiliul guvernatorilor, în concordanţă cu avizul BCE din data de 17 februarie 2011 cu privire la cele şase propuneri legislative privind guvernanţa economică, solicită Consiliului ECOFIN, Parlamentului European şi Comisiei Europene să convină, în contextul dialogului tripartit, asupra unor cerinţe mai stricte, a unor proceduri cu un grad de automatism mai ridicat şi a acordării unei atenţii sporite celor mai vulnerabile ţări care se confruntă cu pierderi de competitivitate.

De asemenea, Consiliul guvernatorilor consideră oportună adoptarea programului de ajustare economico-financiară de către autorităţile portugheze, în urma încheierii cu succes a negocierilor cu Comisia Europeană, în cooperare cu BCE, şi cu Fondul Monetar Internaţional. Programul cuprinde elementele necesare pentru stabilizarea durabilă a economiei Portugaliei şi măsuri ferme de remediere a cauzelor economico-financiare care au determinat apariţia temerilor actuale ale participanţilor pe pieţele financiare. Astfel, acesta va contribui la restabilirea încrederii şi la asigurarea stabilităţii financiare în zona euro. Consiliul guvernatorilor salută angajamentul autorităţilor publice portugheze de a adopta toate măsurile necesare în vederea îndeplinirii obiectivelor acestui program şi consideră deosebit de important sprijinul politic amplu acordat programului de ajustare, care întăreşte credibilitatea programului în ansamblu.

Această ediţie a Buletinului lunar cuprinde două articole. Primul articol prezintă tiparele ciclurilor macroeconomice din Statele Unite şi din zona euro, conţinând şi unele reflecţii privind redresarea economică. Al doilea articol analizează şi evaluează fundamentele şi acordurile actuale care stau la baza reprezentării externe a UE şi a UEM.