Editorial - 10 februarie 2011
Pe baza analizelor economice şi monetare periodice, Consiliul guvernatorilor a confirmat în şedinţa din data de 3 februarie 2011 că nivelul actual al ratelor dobânzilor reprezentative ale BCE se menţine adecvat şi, prin urmare, a hotărât ca acestea să rămână nemodificate. Luând în considerare toate informaţiile şi analizele care au devenit disponibile ulterior şedinţei din data de 13 ianuarie 2011, Consiliul guvernatorilor constată în continuare unele indicii privind manifestarea pe termen scurt a unor presiuni în sensul creşterii inflaţiei, datorate în special preţurilor produselor energetice şi ale materiilor prime. Până în prezent, acestea nu au influenţat evaluarea Consiliului guvernatorilor, potrivit căreia evoluţia preţurilor se va menţine în concordanţă cu stabilitatea preţurilor în cadrul orizontului relevant pentru politica monetară. În acelaşi timp, însă, este necesară o monitorizare foarte atentă. Datele economice recente confirmă premisele favorabile activităţii economice în zona euro, deşi gradul de incertitudine se menţine ridicat. Analiza monetară indică faptul că presiunile inflaţioniste pe termen mediu şi lung ar trebui să rămână scăzute. Anticipaţiile inflaţioniste sunt, în continuare, ferm ancorate la niveluri compatibile cu obiectivul de a menţine, pe termen mediu, rate ale inflaţiei inferioare, dar apropiate de 2%. Ancorarea fermă a anticipaţiilor inflaţioniste rămâne primordială.
În ansamblu, Consiliul guvernatorilor anticipează că stabilitatea preţurilor se va menţine pe termen mediu, iar orientarea actuală a politicii monetare îşi păstrează caracterul acomodativ. Această orientare, furnizarea de lichiditate şi modalităţile de alocare a acesteia vor fi ajustate în mod corespunzător, luând în considerare faptul că toate măsurile neconvenţionale adoptate în perioada caracterizată de tensiuni acute pe pieţele financiare sunt concepute a avea un caracter temporar. Prin urmare, Consiliul guvernatorilor va continua să monitorizeze, cu deosebită atenţie, toate evoluţiile din perioada următoare.
În ceea ce priveşte analiza economică, după creşterea de 0,3% consemnată de PIB real al zonei euro în trimestrul III 2010 comparativ cu trimestrul anterior, datele statistice şi rezultatele din sondaje publicate recent pentru trimestrul IV 2010 şi începutul anului 2011 confirmă menţinerea premiselor favorabile activităţii economice în zona euro. Privind în perspectivă, se preconizează că exporturile zonei euro vor beneficia de redresarea în curs a economiei mondiale. Totodată, având în vedere nivelul relativ ridicat al încrederii sectorului corporativ din zona euro, cererea internă a sectorului privat ar trebui să contribuie într-o măsură tot mai mare la creşterea economică, fiind susţinută de orientarea acomodativă a politicii monetare şi de măsurile adoptate în vederea ameliorării funcţionării sistemului financiar. Totuşi, se anticipează că relansarea activităţii economice va fi temperată de procesul de ajustare bilanţieră din diferite sectoare.
În evaluarea Consiliului guvernatorilor, balanţa riscurilor la adresa acestor perspective economice continuă să fie uşor înclinată în sensul scăderii, deşi gradul de incertitudine se menţine ridicat. Pe de o parte, este posibilă intensificarea în continuare a schimburilor comerciale internaţionale într‑un ritm mai alert decât cel anticipat, ceea ce va susţine exporturile zonei euro. De asemenea, nivelul ridicat al încrederii sectorului corporativ ar putea sprijini activitatea economică internă din zona euro într‑o măsură mai semnificativă decât se anticipează în prezent. Pe de altă parte, riscurile în sensul scăderii se referă la tensiunile de pe anumite segmente ale pieţelor financiare şi la eventualele repercusiuni ale acestora asupra economiei reale a zonei euro. Riscuri suplimentare în sensul scăderii provin din noi scumpiri ale petrolului şi ale altor materii prime, din existenţa unor presiuni protecţioniste, precum şi din posibilitatea unei corecţii dezordonate a dezechilibrelor pe plan internaţional.
În ceea ce priveşte evoluţia preţurilor, potrivit estimării preliminare a Eurostat, rata anuală a inflaţiei IAPC în zona euro s-a situat la 2,4% în luna ianuarie 2011, faţă de 2,2% în luna decembrie 2010. Această nouă creştere a fost în mare parte anticipată şi reflectă îndeosebi majorarea preţurilor produselor energetice. În perspectiva următoarelor luni, ratele inflaţiei ar putea consemna temporar noi creşteri şi s-ar putea menţine uşor peste valoarea de 2% în cea mai mare parte a anului 2011, urmând să se diminueze din nou către finele anului. În ansamblu, Consiliul guvernatorilor constată, în continuare, unele indicii privind manifestarea pe termen scurt a unor presiuni în sensul creşterii inflaţiei, datorate în principal preţurilor produselor energetice şi ale materiilor prime. Astfel de presiuni sunt vizibile şi în etapele iniţiale ale procesului de producţie. Până în prezent, acestea nu au afectat evaluarea Consiliului guvernatorilor, potrivit căreia evoluţia preţurilor se va menţine în concordanţă cu stabilitatea preţurilor în cadrul orizontului relevant pentru politica monetară. În acelaşi timp, însă, este necesară o monitorizare foarte atentă. Anticipaţiile inflaţioniste pe termen mediu şi lung sunt, în continuare, ferm ancorate la niveluri compatibile cu obiectivul Consiliului guvernatorilor de a menţine, pe termen mediu, rate ale inflaţiei inferioare, dar apropiate de 2%.
Balanţa riscurilor la adresa perspectivelor pe termen mediu privind evoluţiile preţurilor continuă să fie, în general, echilibrată, dar, după cum s-a menţionat deja în luna ianuarie, s‑ar putea înclina în sensul creşterii. În prezent, riscurile în sensul creşterii se referă, în special, la evoluţia preţurilor produselor energetice şi ale materiilor prime non‑energetice. De asemenea, ţinând seama de necesitatea consolidării fiscale în anii următori, majorările impozitelor indirecte şi ale preţurilor administrate ar putea depăşi aşteptările, iar presiunile la nivelul preţurilor în diferitele stadii ale procesului de producţie s‑ar putea intensifica în continuare. Pe fondul incertitudinilor curente, riscurile în sensul scăderii se referă, în principal, la impactul exercitat asupra inflaţiei de creşterea economică potenţial mai modestă.
În ceea ce priveşte analiza monetară, ritmul anual de creştere a agregatului monetar M3 s‑a decelerat până la 1,7% în luna decembrie 2010, de la 2,1% în luna noiembrie. Şi dinamica anuală a creditelor acordate sectorului privat s‑a temperat, deşi nesemnificativ, situându‑se în luna decembrie la 1,9%, faţă de 2,0% în luna anterioară. Aceste diminuări reflectă parţial inversarea unor factori temporari care au acţionat în luna noiembrie şi nu indică o încetinire generală a dinamicii monetare. În ansamblu, totuşi, ritmurile de creştere a M3 şi a creditului s‑au menţinut la niveluri modeste, confirmând evaluarea potrivit căreia expansiunea masei monetare este moderată, iar presiunile inflaţioniste pe termen mediu şi lung ar trebui să rămână scăzute.
Din perspectiva componentelor M3, dinamica anuală a M1 a continuat să se tempereze până la 4,4% în luna decembrie 2010, reflectând remunerarea scăzută a depozitelor overnight. Totodată, curba randamentelor a devenit relativ mai abruptă, sugerând scăderea în continuare a atractivităţii instrumentelor pe termen scurt incluse în M3 comparativ cu instrumentele pe termen lung care nu sunt incluse în acest agregat, mai bine remunerate.
Din perspectiva contrapartidelor, dinamica anuală a creditelor bancare acordate sectorului privat a continuat să mascheze ritmuri diferite de creştere la nivel sectorial. Astfel, dinamica împrumuturilor acordate societăţilor nefinanciare s-a situat la ‑0,2% în luna decembrie 2010, faţă de ‑0,1% în luna anterioară, în timp ce ritmul de creştere a creditelor acordate populaţiei s-a intensificat de la 2,8% în luna noiembrie la 3,0% în luna decembrie 2010. Luând în considerare efectul derecunoaşterii împrumuturilor din bilanţurile băncilor şi făcând abstracţie de volatilitatea pe termen scurt, cele mai recente date confirmă persistenţa accelerării treptate a dinamicii anuale a creditelor acordate sectorului privat nefinanciar.
Totodată, cele mai recente date indică faptul că, după expansiunea consemnată în cea mai mare parte a anului 2010, dimensiunea totală a bilanţurilor băncilor a suferit o nouă restrângere, în principal pe seama reducerii împrumuturilor interbancare. Este important ca, în contextul dinamizării cererii, băncile să extindă în continuare volumul de credite acordate sectorului privat. În acest sens, este esenţial ca băncile, în cazul în care este necesar, să nu distribuie profitul, să se orienteze către piaţă în vederea consolidării în continuare a bazei de capital sau să valorifice la maximum măsurile de asistenţă financiară adoptate de autorităţile guvernamentale în vederea recapitalizării.
În concluzie, nivelul actual al ratelor dobânzilor reprezentative ale BCE este în continuare adecvat. Prin urmare, Consiliul guvernatorilor a hotărât ca acestea să rămână nemodificate. Luând în considerare toate informaţiile şi analizele care au devenit disponibile ulterior şedinţei din data de 13 ianuarie 2011, Consiliul guvernatorilor constată în continuare unele indicii privind manifestarea pe termen scurt a unor presiuni în sensul creşterii inflaţiei, datorate în special preţurilor produselor energetice şi ale materiilor prime. Până în prezent, acestea nu au influenţat evaluarea Consiliului guvernatorilor, potrivit căreia evoluţia preţurilor se va menţine în concordanţă cu stabilitatea preţurilor în cadrul orizontului relevant pentru politica monetară. În acelaşi timp, însă, este necesară o monitorizare foarte atentă. Datele economice recente confirmă premisele favorabile activităţii economice în zona euro, deşi gradul de incertitudine se menţine ridicat. Coroborarea rezultatului analizei economice cu cel al analizei monetare indică faptul că presiunile inflaţioniste pe termen mediu şi lung ar trebui să rămână scăzute. Anticipaţiile inflaţioniste sunt în continuare ferm ancorate la niveluri compatibile cu obiectivul de a menţine, pe termen mediu, rate ale inflaţiei inferioare, dar apropiate de 2%. Ancorarea fermă a anticipaţiilor inflaţioniste rămâne primordială.
Cu privire la politicile fiscale, în acest moment este esenţial ca toate autorităţile guvernamentale să implementeze integral planurile de consolidare fiscală în anul 2011. Acolo unde este necesar, trebuie aplicate rapid măsuri corective suplimentare pentru a înregistra progrese în atingerea sustenabilităţii fiscale. Ulterior anului 2011, ţările trebuie să specifice măsuri concrete în programele de ajustare multianuale pentru a susţine credibilitatea obiectivelor de consolidare fiscală. Experienţa arată că austeritatea în domeniul cheltuielilor reprezintă un pas important în direcţia realizării şi menţinerii solidităţii fiscale, îndeosebi dacă este consfinţită prin reguli naţionale de politică fiscală, cu caracter obligatoriu. Un astfel de angajament contribuie la sporirea încrederii în sustenabilitatea finanţelor publice, reduce primele de risc încorporate în ratele dobânzilor şi îmbunătăţeşte condiţiile pentru asigurarea unei creşteri economice solide şi durabile. Implementarea unor politici credibile este esenţială, având în vedere persistenţa presiunilor pe pieţele financiare.
Se impune implementarea urgentă a unor reforme structurale substanţiale şi cuprinzătoare, care să completeze măsurile de ajustare fiscală, pentru a ameliora perspectivele privind înregistrarea unor ritmuri mai înalte de creştere economică sustenabilă, precum şi pe cele privind crearea de locuri de muncă. Reforme importante sunt necesare mai ales în ţările care au înregistrat pierderi de competitivitate sau care se confruntă cu deficite fiscale şi externe ridicate. Intensificarea concurenţei pe piaţa bunurilor şi serviciilor şi flexibilizarea pieţei forţei de muncă ar sprijini în continuare procesele necesare de ajustare din economie. Toate aceste reforme structurale ar trebui susţinute prin îmbunătăţirea structurii sectorului bancar. Poziţii bilanţiere solide, un sistem eficient de gestionare a riscurilor şi modele de afaceri transparente şi viabile reprezintă în continuare condiţii fundamentale pentru consolidarea rezistenţei sistemului bancar la şocuri, precum şi pentru asigurarea accesului corespunzător la finanţare, punând astfel bazele unei creşteri economice sustenabile şi ale stabilităţii financiare.
Această ediţie a Buletinului lunar cuprinde două articole. Primul articol prezintă evoluţii recente ale anticipaţiilor inflaţioniste din zona euro. Cel de‑al doilea articol analizează rolul de semnal al preţurilor opţiunilor în perioada crizei financiare.