Editorial - 22 ianuarie 2009

În şedinţa din data de 15 ianuarie 2009, Consiliul guvernatorilor BCE a hotărât, pe baza analizelor economice şi monetare periodice, reducerea ratei dobânzii la operaţiunile principale de refinanţare ale Eurosistemului cu încă 50 puncte de bază, totalul scăderilor anunţate începând cu data de 8 octombrie 2008 atingând astfel nivelul de 225 puncte de bază. Rata dobânzii la operaţiunile principale de refinanţare ale Eurosistemului a fost redusă la 2,00%, rata dobânzii la facilitatea de creditare marginală a fost menţinută la nivelul de 3,00%, iar rata dobânzii la facilitatea de depozit a fost stabilită la 1,00%. Decizia privind diminuarea ratei dobânzii la operaţiunile principale de refinanţare cu încă 50 puncte de bază are în vedere faptul că presiunile inflaţioniste au continuat să se atenueze, în special ca efect al deteriorării persistente a perspectivelor economice. Consiliul guvernatorilor anticipează în continuare că ratele inflaţiei în zona euro vor evolua în concordanţă cu obiectivul stabilităţii preţurilor în cadrul orizontului pe termen mediu relevant pentru politica monetară, susţinând astfel puterea de cumpărare a veniturilor şi a economiilor populaţiei. După adoptarea acestei decizii, Consiliul guvernatorilor consideră că riscurile la adresa stabilităţii preţurilor pe termen mediu sunt, în general, echilibrate. Decizia ia în considerare cele mai recente date economice şi informaţii furnizate de sondaje, care oferă noi dovezi clare în sprijinul evaluării potrivit căreia economia zonei euro înregistrează o decelerare pronunţată de ritm, în principal ca urmare a efectelor intensificării şi generalizării turbulenţelor financiare. Este posibilă temperarea pe o perioadă îndelungată a cererii pe plan internaţional şi la nivelul zonei euro. Expansiunea masei monetare continuă să se modereze, ceea ce confirmă evaluarea potrivit căreia presiunile şi riscurile inflaţioniste sunt în scădere. Pe ansamblu, gradul de incertitudine rămâne deosebit de ridicat. Consiliul guvernatorilor va menţine anticipaţiile inflaţioniste ferm ancorate la niveluri compatibile cu obiectivul său pe termen mediu, respectiv rate ale inflaţiei inferioare, dar apropiate de 2%. Aceasta favorizează dezvoltarea durabilă şi creşterea gradului de ocupare a forţei de muncă, contribuind la stabilitatea financiară. Prin urmare, Consiliul guvernatorilor va continua să monitorizeze cu deosebită atenţie toate evoluţiile în perioada următoare.

În ceea ce priveşte analiza economică, începând cu luna septembrie 2008, turbulenţele de pe pieţele financiare s-au intensificat şi s-au generalizat. Tensiunile s-au propagat într-o măsură tot mai pronunţată dinspre sectorul financiar spre economia reală. În consecinţă, activitatea economică pe plan mondial, inclusiv la nivelul zonei euro, a continuat să înregistreze o pierdere de ritm. În special, cererea externă de exporturi din zona euro a scăzut, iar activitatea economică la nivelul zonei euro s-a restrâns, pe fondul deteriorării perspectivelor privind cererea şi al înăspririi condiţiilor de finanţare. Datele furnizate de sondaje şi indicatorii lunari pentru lunile noiembrie şi decembrie, care au devenit disponibili după ultima şedinţă a Consiliului guvernatorilor, indică în mod clar o nouă pierdere de ritm înregistrată de activitatea economică spre sfârşitul anului, precum şi materializarea riscurilor identificate anterior în sensul decelerării acestuia.

Privind în perspectivă, pe baza evaluării şi a analizei actuale, Consiliul guvernatorilor consideră în continuare că încetinirea ritmului de creştere a economiei mondiale şi temperarea pronunţată a cererii interne vor persista în următoarele trimestre, pe măsură ce tensiunile financiare vor continua să influenţeze activitatea economică. În acelaşi timp, Consiliul guvernatorilor anticipează că scăderea preţurilor materiilor prime va susţine venitul real disponibil în perioada următoare. De asemenea, în timp, zona euro ar trebui să valorifice la maximum efectele măsurilor de politică monetară anunţate în ultimele săptămâni.

În opinia Consiliului guvernatorilor, perspectivele economice se caracterizează în continuare printr-un grad de incertitudine deosebit de ridicat. Pe ansamblu, există riscuri în sensul decelerării la adresa creşterii economice. Acestea se referă, în principal, la posibilitatea ca turbulenţele de pe pieţele financiare să exercite un impact mai puternic asupra economiei reale, precum şi la preocupările legate de manifestarea şi intensificarea unor presiuni protecţioniste şi eventualitatea manifestării unor evoluţii nefavorabile la nivelul economiei mondiale, determinate de corecţii abrupte ale dezechilibrelor pe plan internaţional.

Este esenţial ca toate părţile implicate să contribuie la crearea unor fundamente solide pentru o redresare durabilă. Pentru ca aceasta să se concretizeze cât mai curând posibil, este vitală menţinerea disciplinei şi a unei orientări pe termen mediu în elaborarea politicilor macroeconomice, prin recurgerea la o abordare sustenabilă şi orientată către stabilitate, care reprezintă cea mai bună modalitate de menţinere şi sporire a încrederii. Măsurile importante aplicate de autorităţi pentru a face faţă turbulenţelor financiare ar trebui să contribuie la asigurarea încrederii în sistemul financiar şi la relaxarea constrângerilor privind oferta de credite destinate întreprinderilor şi populaţiei.

Referitor la evoluţia preţurilor, rata anuală a inflaţiei IAPC s-a redus substanţial de la jumătatea anului 2008, când a atins nivelul maxim de 4,0%. Rata inflaţiei IAPC s-a situat la 1,6% în luna decembrie, comparativ cu nivelul de 2,1% înregistrat în luna noiembrie. După cum s-a subliniat cu alte ocazii, reducerea considerabilă a ratelor inflaţiei totale în semestrul II 2008 reflectă, în principal, scăderea accentuată din ultimele luni a preţurilor materiilor prime la nivel mondial.

Privind în perspectivă, ieftinirea materiilor prime şi temperarea cererii confirmă atenuarea presiunilor inflaţioniste în zona euro. În principal ca urmare a efectelor de bază determinate de evoluţia anterioară a preţurilor energiei, proiecţiile indică reducerea în continuare a ratelor anuale ale inflaţiei totale în lunile următoare, existând posibilitatea ca acestea să consemneze niveluri foarte scăzute la mijlocul anului. Totuşi, datorită aceloraşi efecte de bază, se anticipează o nouă majorare a ratelor inflaţiei în semestrul II 2009. Prin urmare, este posibil ca ratele inflaţiei IAPC să consemneze fluctuaţii majore în anul 2009, volatilitatea pe termen scurt nefiind, totuşi, importantă din perspectiva politicii monetare. În cadrul orizontului pe termen mediu relevant pentru politica monetară, se anticipează că rata anuală a inflaţiei IAPC va fi în concordanţă cu obiectivul stabilităţii preţurilor. Această evaluare este confirmată de indicatorii disponibili referitori la anticipaţiile inflaţioniste pe termen mediu.

Riscurile la adresa stabilităţii preţurilor pe termen mediu sunt, în general, echilibrate. Noi reduceri neprevăzute ale preţurilor materiilor prime sau încetinirea creşterii economice, mai pronunţată decât cea anticipată, ar putea exercita presiuni în sensul decelerării asupra inflaţiei, în timp ce unele riscuri în sensul creşterii la adresa stabilităţii preţurilor s-ar putea materializa, mai ales în cazul în care scăderea recentă a preţurilor materiilor prime s-ar inversa sau dacă presiunile interne asupra preţurilor s-ar dovedi mai puternice decât s-a anticipat. Prin urmare, este esenţial ca participanţii la procesul de stabilire a preţurilor şi a salariilor să îşi asume responsabilităţile în totalitate.

În ceea ce priveşte analiza monetară, cele mai recente date confirmă temperarea ritmului de creştere a masei monetare în zona euro. În consecinţă, tendinţele monetare susţin punctul de vedere potrivit căruia presiunile şi riscurile inflaţioniste sunt în scădere.

În cadrul analizei evoluţiilor monetare, trebuie admis faptul că intensificarea turbulenţelor de pe pieţele financiare începând cu jumătatea lunii septembrie 2008 ar putea afecta semnificativ evoluţia agregatelor monetare. Potrivit celor mai recente date referitoare la credite şi la agregatele monetare, acest fenomen a avut deja repercusiuni considerabile asupra comportamentului participanţilor pe piaţă. Agregatul monetar în sens larg M3, dar mai ales componentele acestuia care sunt cel mai strâns corelate cu persistenţa tensiunilor financiare - cum ar fi deţinerile de fonduri de pe piaţa monetară - au înregistrat, în ultima perioadă, un grad ridicat de volatilitate de la o lună la alta. Cu toate acestea, pe ansamblu, făcând abstracţie, pe cât posibil, de această volatilitate, ritmul de creştere a masei monetare continuă să se tempereze, în concordanţă cu tendinţa observată în ultimele 18 luni, pe fondul intensificării tensiunilor financiare începând cu luna septembrie, care a condus mai degrabă la efecte importante de substituţie între componentele agregatului monetar M3 decât la modificări substanţiale ale dinamicii M3, cel puţin până în prezent.

În ceea ce priveşte evoluţia creditelor bancare, înăsprirea condiţiilor de finanţare, determinată de intensificarea tensiunilor financiare, a contribuit la diminuarea volumului creditelor acordate în ultimele luni de instituţiile financiare monetare (IFM) sectorului privat nefinanciar. Sunt necesare date suplimentare şi analize mai aprofundate pentru fundamentarea unui raţionament solid referitor la gravitatea şi amploarea constrângerilor privind creditele şi la posibilele implicaţii ale acestora asupra activităţii economice.

În concluzie, decizia din data de 15 ianuarie 2009 privind reducerea ratei dobânzii la operaţiunile principale de refinanţare ale Eurosistemului cu încă 50 puncte de bază are în vedere faptul că presiunile inflaţioniste continuă să se atenueze, în special ca efect al deteriorării persistente a perspectivelor economice. Consiliul guvernatorilor a reiterat, de asemenea, decizia operaţională din data de 18 decembrie 2008 privind revenirea la un coridor mai larg al ratelor dobânzilor la facilităţile permanente ale Eurosistemului începând cu data de 21 ianuarie 2009. Consiliul guvernatorilor anticipează în continuare că ratele inflaţiei în zona euro vor fi în concordanţă cu obiectivul stabilităţii preţurilor în cadrul orizontului pe termen mediu relevant pentru politica monetară, susţinând astfel puterea de cumpărare a veniturilor şi a economiilor populaţiei. Consiliul guvernatorilor consideră că riscurile la adresa stabilităţii preţurilor pe termen mediu sunt, în general, echilibrate. Decizia ia în considerare cele mai recente date economice şi informaţii furnizate de sondaje, care oferă noi dovezi clare în sprijinul evaluării potrivit căreia economia zonei euro înregistrează o decelerare pronunţată de ritm, în principal ca urmare a efectelor intensificării şi generalizării turbulenţelor financiare. Este posibilă temperarea pe o perioadă îndelungată a cererii pe plan internaţional şi la nivelul zonei euro. Coroborarea rezultatelor analizei economice cu cele ale analizei monetare susţine acest punct de vedere. Expansiunea masei monetare continuă să se atenueze, ceea ce confirmă evaluarea potrivit căreia presiunile şi riscurile inflaţioniste sunt în scădere. Pe ansamblu, gradul de incertitudine rămâne deosebit de ridicat. Consiliul guvernatorilor va menţine anticipaţiile inflaţioniste ferm ancorate la niveluri compatibile cu obiectivul său pe termen mediu, respectiv rate ale inflaţiei inferioare, dar apropiate de 2%. Aceasta favorizează dezvoltarea durabilă şi creşterea gradului de ocupare a forţei de muncă, contribuind la stabilitatea financiară. Prin urmare, Consiliul guvernatorilor va continua să monitorizeze cu deosebită atenţie toate evoluţiile în perioada următoare.

În ceea ce priveşte politicile fiscale, Consiliul guvernatorilor salută reconfirmarea angajamentului deplin al Consiliului European privind sustenabilitatea finanţelor publice. În acest sens, situaţia economică actuală necesită o prudenţă deosebită cu privire la adoptarea unor măsuri substanţiale de stimulare fiscală, ţinând seama de situaţia fiscală a fiecărei ţări. Acţiunea stabilizatorilor automaţi va oferi un impuls fiscal relativ amplu şi puternic economiei aflate în declin, pe lângă măsurile fiscale expansioniste deja anunţate şi asistenţa financiară acordată de autorităţile naţionale sectorului bancar. Coroborate, măsurile suplimentare adoptate până în prezent constituie o povară majoră pentru finanţele publice în multe ţări din zona euro. Dacă această tendinţă nu este inversată în timp util, vor fi afectaţi negativ cu precădere tinerii şi generaţiile viitoare. Prin urmare, este esenţial să se revină cât mai curând la un angajament credibil faţă de obiectivele bugetare pe termen mediu. Relaxarea fiscală semnificativă şi majorarea implicită a datoriei publice nu ar trebui să compromită, sub nicio formă, încrederea publicului în sustenabilitatea finanţelor publice şi nici să diminueze eficienţa stimulentelor fiscale.

Referitor la politicile structurale, activitatea economică redusă din perioada actuală şi gradul ridicat de incertitudine privind perspectivele economice presupun necesitatea consolidării rezistenţei şi flexibilităţii economiei zonei euro. Reformele privind piaţa bunurilor şi serviciilor ar trebui să stimuleze concurenţa şi să accelereze restructurarea eficientă, iar cele privind piaţa forţei de muncă ar trebui să contribuie la facilitarea procesului de stabilire corespunzătoare a salariilor, precum şi la mobilitatea forţei de muncă pe sectoare şi regiuni. Prin urmare, situaţia actuală ar trebui considerată drept un catalizator menit să stimuleze aplicarea reformelor necesare pe plan intern, în concordanţă cu principiul unei economii de piaţă deschise, în care concurenţa este liberă.

Această ediţie a Buletinului lunar cuprinde două articole. Primul analizează datele teoretice şi empirice privind efectul de avuţie imobiliară asupra consumului, demonstrând că acesta este relativ limitat în zona euro, comparativ cu Statele Unite şi Marea Britanie. Cel de-al doilea articol explică motivele aflate la baza acumulării considerabile de active externe din ultimii 10 ani de către autorităţile din ţările cu economii de piaţă emergente şi apariţia în acest context a fondurilor de investiţii aflate în proprietatea statului (sovereign wealth funds).